epizootic, ~ă a [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 13/20 / P: ~zo-o / Pl: ~ici, ~ice / E: fr épizootique cf it epizootico] 1 Care are caracter de epizootie. 2 Care provoacă epizootia.

EPIZOÓTIC, -Ă, epizootici, -ce, adj. Referitor la epizootie. [Pr. -zo-o-] – Din fr. épizootique.

EPIZOÓTIC, -Ă, epizootici, -ce, adj. Referitor la epizootie. – Din fr. épizootique.

epizoótic adj. m., pl. epizoótici; f. epizoótică, pl. epizoótice

epizoótic adj. m. (sil. -zo-o-), pl. epizoótici; f. sg. epizoótică, pl. epizoótice

EPIZOÓTIC, -Ă adj. Referitor la epizootie. [Pron. -zo-o-. / cf. fr. épizootique].

EPIZOÓTIC, -Ă adj. referitor la epizootie. (< fr. épizootique)

*epizoótic, -ă adj. (d. epizootie). De epizootie: boală epizootică.