epiu sn [At: DT / Pl: ~ri / E: fr épi] (Teh) Dig de piatră, nuiele etc., construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, pentru a-i micșora lățimea sau pentru a apăra malul de eroziuni.

EPÍU, epiuri, s. n. Dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a-i micșora lățimea sau a apăra malurile de eroziuni. – Din fr. épi.

EPÍU, epiuri, s. n. Dig de piatră sau de nuiele, construit transversal, cu un capăt încastrat în mal, pentru a regulariza cursul apei, a-i micșora lățimea sau a apăra malurile de eroziuni. – Din fr. épi.

EPÍU, epiuri, s. n. Dig de piatră sau de fascine, construit de la malul unei ape către larg, pentru a-i micșora lățimea sau pentru a apăra malurile de eroziuni; pinten.

epíu s. n., art. epíul; pl. epíuri

epíu s. n., art. epíul; pl. epíuri

EPÍU s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape către larg pentru a micșora lățimea apei sau pentru a-i apăra malurile de eroziuni. [Pron. -piu. / < fr. épi].

EPÍU s. n. dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape curgătoare către larg, pentru a micșora lățimea acesteia sau a facilita depunerile aluvionare. (< fr. épi)

EPÍU ~ri n. Dig de piatră sau de nuiele construit împotriva eroziunii. /<fr. épi