Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru epitom─â

epitom sn vz epitom─â
epitom─â sf [At: CANTEMIR, HR. 153 / V: ~om sn, ~me (pl: ~mi) / Pl: ~me / E: fr ├ępitome, lat epitoma, epitome, ngr ß╝ɤÇ╬╣¤ä╬┐╬╝╬«] (├Änv) Rezumat al unei c─âr╚Ťi, al unei lucr─âri etc. corectat─â
epitome sf vz epitom─â
epit├│m─â s. f., pl. epit├│me
EPIT├ôM─é s. f. 1. abreviere, rezumat al unei opere. 2. manual rezumativ de istorie. (< fr. ├ępitome, lat., gr. epitome)
EPIT├ôM─é (cuv. gr.) s. f. (├Än Antic.) Reproducerea sumar─â sau abreviat─â a unei opere cu caracter ╚Ötiin╚Ťific, istoric sau filozofic. Procedeul a cunoscut o mare dezvoltare ├«n epoca roman─â c├ónd opera respectiv─â este desemnat─â cu titlu de breviarium ╚Öi se referea cu prec─âdere la lucr─âri de istorie (Titus Livius, Eutropius ╚Ö.a.).

Epitom─â dex online | sinonim

Epitom─â definitie

Intrare: epitom─â
epitom─â substantiv feminin
epitom
epitome