Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru epitimie

epitimie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S., 67r/1 / A ╚Öi: ~timie / Pl: ~ii / E: ngr ß╝ɤÇ╬╣¤ä߯Ě╬╝╬╣╬┐╬Ż] (Gr├«) Peniten╚Ť─â. corectat─â
epitimie2 sf [At: CANTEMIR, I.I. II, 237 / S ╚Öi: ~thi~ / Pl: ~ii / E: ngr ß╝ɤÇ╬╣¤ć¤ů╬╝߯Ě╬▒] (Gr├«) 1 Dorin╚Ť─â. 2 Cupiditate. 3 Onoare. corectat─â
epitimie3 sf [At: DLR ms / Pl: ~ii / E: fr ├ępithymie] (Med) 1 Surescitare cerebral─â. 2 Tendin╚Ť─â patologic─â de a ingera substan╚Ťe necomestibile.
EPITIM├ŹE s.f. Surescitare cerebral─â. [Gen. -iei. / < fr. ├ępithymie].
EPITIM├ŹE s. f. surescitare cerebral─â. (< fr. ├ępithymie)
epitim├şe, epitimii s. f. Canonul, mijlocul de poc─âin╚Ť─â pe care duhovnicul ├«l prescrie celui ce se spovede╚Öte pentru isp─â╚Öirea p─âcatelor, prin rug─âciuni, metanii, fapte de milostenie, posturi, ├«nfr├ón─âri de la anumite m├ónc─âruri sau fapte etc. ÔÇô Din gr. epithimia.

Epitimie dex online | sinonim

Epitimie definitie

Intrare: epitimie
epitimie substantiv feminin