Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru epitaf

epitaf sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 312/9 / V: (├«nv) ~iu (├«vr) ~ie sf, ~ion, ~ium / S ╚Öi: (├«nv) ~taph / Pl: ~uri, (├«vr) ~e, ~i sm / E: fr ├ępitaphe, lat epitaphium, ngr ß╝ɤÇ╬╣¤ä╬Ȥć╬╣╬┐╬Ż] 1 Obiect de cult const├ónd dintr-o bucat─â de stof─â pe care este brodat─â scena punerii ├«n morm├ónt a lui Isus Hristos. 2 Inscrip╚Ťie funerar─â, ├«n versuri sau ├«n proz─â, cuprinz├ónd elogiul defunctului sau o sentin╚Ť─â moral─â. 3 (Pex) Plac─â cu o inscrip╚Ťie funerar─â. 4 Compozi╚Ťie liric─â de dimensiuni restr├ónse scris─â cu prilejul mor╚Ťii cuiva, ├«n scopul evoc─ârii personalit─â╚Ťii defunctului. 5 (├Änv) Vecernie din vinerea Pa╚Ötelui care are loc ├«n amintirea ├«nmorm├ónt─ârii lui Iisus Hristos. 6 (├Änv) Carte bisericeasc─â care con╚Ťine epitaful (5). corectat─â
epitafie sf vz epitaf
epitafion sn vz epitaf
epitafiu sn vz epitaf
epitafium sn vz epitaf
EPIT├üF, epitafuri, s. n. 1. Inscrip╚Ťie funerar─â, ├«n versuri sau ├«n proz─â, cuprinz├ónd elogiul defunctului sau o sentin╚Ť─â moral─â; p. ext. plac─â cu o inscrip╚Ťie funerar─â. ÔÖŽ Poezie epigramatic─â av├ónd ca pretext moartea (imaginar─â) a unei persoane. 2. Obiect de cult care const─â dintr-o bucat─â de stof─â pe care este brodat─â o scen─â reprezent├ónd punerea ├«n morm├ónt a lui Isus Hristos; aer2 (2). ÔÇô Din ngr. epit├ífion, fr. ├ępitaphe.
EPIT├üF, epitafuri, s. n. 1. Inscrip╚Ťie funerar─â, ├«n versuri sau ├«n proz─â, cuprinz├ónd elogiul defunctului sau o sentin╚Ť─â moral─â; p. ext. plac─â cu o inscrip╚Ťie funerar─â. ÔÖŽ Poezie epigramatic─â av├ónd ca pretext moartea (imaginar─â) a unei persoane. 2. Obiect de cult care const─â dintr-o bucat─â de stof─â pe care este brodat─â o scen─â reprezent├ónd punerea ├«n morm├ónt a lui Isus Cristos; aer2 (2). ÔÇô Din ngr. epit├ífion, fr. ├ępitaphe.
EPIT├üF, epitafuri, s. n. 1. Inscrip╚Ťie funerar─â; plac─â de marmur─â, de piatr─â sau de metal, cu o inscrip╚Ťie funerar─â. De obicei, cite╚Öti un epitaf La cap de drum, pe-o piatr─â cenu╚Öie, Pe care-o spal─â ploi, se-a╚Öterne praf. PORUMBACU, P. 118. Ce epitaf s─â-nscrie ca lumii s─â ar─âte C─â praful din cea groap─â a fost un boier mare? NEGRUZZI, S. II 247. ÔŚŐ Fig. ├Än╚Öiruite-n rafturi, pe br├«nci, supt vechea bolt─â, ├Än fel de fel de sticle cu epitafuri varii, Dorm rarele selec╚Ťii, recolt─â cu recolt─â. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 79. ÔÖŽ Mic─â bucat─â ├«n versuri, compus─â la moartea unei persoane. 2. Obiect de cult const├«nd dintr-o bucat─â de p├«nz─â pe care este brodat─â o scen─â reprezent├«nd punerea ├«n morm├«nt a lui Iisus Hristos; aer. Pe la miezul nop╚Ťii se scula, aprindea la candel─â f─âclia din vinerea pa╚Ötilor de la epitaf. GHICA, S. A. 49.
epitáf s. n., pl. epitáfuri
epitáf s. n., pl. epitáfuri
EPITÁF s. v. aer.
EPIT├üF s.n. Inscrip╚Ťie funerar─â; plac─â (de obicei din marmur─â) care cuprinde o inscrip╚Ťie funerar─â. ÔÖŽ Poezioar─â compus─â cu ocazia mor╚Ťii cuiva. [Pl. -furi, -fe. / < fr. ├ępitaphe, cf. lat. epitaphius, gr. epitaphion < gr. epi ÔÇô deasupra, taphos ÔÇô morm├ónt].
EPIT├üF s. n. 1. (ant.) inscrip╚Ťie funerar─â ├«n care se f─âcea elogiul celui decedat. ÔŚŐ plac─â, monument funerar care cuprinde o asemenea inscrip╚Ťie. 2. poezioar─â compus─â cu ocazia mor╚Ťii cuiva. (< fr. ├ępitaphe, lat. epitaphium, gr. epitaphion)
epit├íf (epit├ífuri), s. n. ÔÇô 1. Inscrip╚Ťie funerar─â cuprinz├«nd elogiul defunctului. ÔÇô 2. Bucat─â de stof─â brodat─â reprezent├«nd punerea ├«n morm├«nt a lui Iisus, care acoper─â un morm├«nt sau un altar. ÔÇô Var. (├«nv.) mr. epitafiu. Ngr. ß╝ɤÇ╬╣¤ä╬Ȥć╬╣╬┐¤é. Sec. XVIII (G├íldi 182).
EPIT├üF ~uri n. 1) Inscrip╚Ťie funerar─â f─âcut─â pe placa de la morm├óntul cuiva. 2) Poezie scris─â cu prilejul mor╚Ťii cuiva. 3) bis. Bucat─â de stof─â, pe care este reprezentat─â imaginea lui Isus Hristos mort; aer. /<ngr. epitaphion, fr. ├ępitaphe
epitaf n. 1. inscrip╚Ťiune pe un morm├ónt; 2. a├Ęr de stof─â scump─â; 3. slujb─â pentru ├«nmorm├óntarea Domnului; 4. cartea ce o con╚Ťine: Epitaful de Anton Pann (1846). [Gr. mod. EPIT├üPHION].
*epit├íf n., pl. e (vgr. epit├íphion, d. t├íphos, morm├«nt. V. ceno-taf). Inscrip╚Ťiune pe un morm├«nt. Aer (stof─â brodat─â). Slujb─â p. ├«nmorm├«ntarea lu─ş Hristos. Cartea care o con╚Ťine.
EPITAF s. (BIS.) aer, (pop.) pocrov─â╚Ť. (Cu ~ se acoper─â vasele liturgice.)
epit├íf, epitafuri s. n. 1. Obiect de cult const├ónd dintr-o p├ónz─â de in sau m─âtase, catifea sau mu╚Öama, pe care se afl─â imprimat─â, brodat─â sau zugr─âvit─â icoana ├«nmorm├ónt─ârii lui Hristos; sf├óntul aer. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â joi, la slujba vecerniei din vinerea patimilor c├ónd se scoate din altar ╚Öi se a╚Öaz─â ├«n mijlocul bis. pe o mas─â, ╚Öi la slujba Prohodului din noaptea de vineri, c├ónd este purtat ├«n procesiune ├«n jurul bis. ╚Öi apoi a╚Öezat pe sf. mas─â din altar, unde r─âm├óne p├ón─â la ├Än─âl╚Ťare. 2. Inscrip╚Ťie funerar─â cuprinz├ónd elogiul defunctului sau o sentin╚Ť─â moral─â. ÔÇô Din gr. epitafion, fr. ├ępitaphe.

Epitaf dex online | sinonim

Epitaf definitie

Intrare: epitaf
epitaf substantiv neutru
epitafie
epitafium
epitafion
epitafiu