Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru epistil

epistil sn [At: COSTINESCU / V: (├«nv) ~iu / Pl: ~uri / E: fr ├ępistyl] (Aht) Arhitrav─â.
epistiliu sn vz epistil
EPIST├ŹL, epistiluri, s. n. (Arhit.) Arhitrav─â. ÔÇô Din fr. ├ępistyle.
EPIST├ŹL, epistiluri, s. n. (Arhit.) Arhitrav─â. ÔÇô Din fr. ├ępistyle.
!epist├şl (-pis-til/-pi-stil) s. n., pl. epist├şluri
epist├şl s. n. (sil. mf. -stil), pl. epist├şluri
EPIST├ŹL s. v. arhitrav─â.
EPIST├ŹL s.n. (Arhit.) Parte de antablament rezemat─â direct pe coloane; arhitrav─â. [< fr. ├ępistyle, cf. gr. epistylion < epi ÔÇô pe, stylos ÔÇô coloan─â].
EPIST├ŹL s. n. arhitrav─â. (< fr. ├ępistyle, lat. epistylium)
EPISTIL s. (ARHIT.) arhitrav─â. (~ este partea inferioar─â a antablamentului.)

Epistil dex online | sinonim

Epistil definitie

Intrare: epistil
epistil substantiv neutru
  • silabisire: -stil
epistiliu