epistil sn [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri / E: fr épistyl] (Aht) Arhitravă.

epistiliu sn vz epistil

EPISTÍL, epistiluri, s. n. (Arhit.) Arhitravă. – Din fr. épistyle.

EPISTÍL, epistiluri, s. n. (Arhit.) Arhitravă. – Din fr. épistyle.

!epistíl (-pis-til/-pi-stil) s. n., pl. epistíluri

epistíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. epistíluri

EPISTÍL s. v. arhitravă.

EPISTÍL s.n. (Arhit.) Parte de antablament rezemată direct pe coloane; arhitravă. [< fr. épistyle, cf. gr. epistylion < epi – pe, stylos – coloană].

EPISTÍL s. n. arhitravă. (< fr. épistyle, lat. epistylium)

EPISTIL s. (ARHIT.) arhitravă. (~ este partea inferioară a antablamentului.)