epistaxă sf vz epistaxis

epistaxis sn [At: ENC. ROM. / V: (înv) ~xă sf / Pl: ~uri / E: fr épistaxis] (Med) Hemoragie nazală.

EPISTÁXIS s. n. Hemoragie nazală. – Din fr. épistaxis.

EPISTÁXIS s. n. Hemoragie nazală. – Din fr. épistaxis.

!epistáxis (-pis-ta-/-pi-sta-) s. n.

epistáxis s. n. (sil. mf. -sta-)

EPISTÁXIS s. (MED.) hemoragie nazală.

EPISTÁXIS s.n. Hemoragie nazală; rinoragie. [Cf. fr. épistaxis < gr. epi – pe, staxis – scurgere].

EPISTÁXIS s. n. hemoragie nazală; rinoragie. (< fr. épistaxis)

EPISTAXIS s. (MED.) hemoragie nazală.