Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru episilogism
episilogism sn [At: DN / Pl: ~e / E: fr épisyllogisme] Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior.
EPISILOGÍSM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
EPISILOGÍSM, episilogisme, s. n. Silogism dintr-o serie de silogisme, care are ca premisă concluzia silogismului anterior. – Din fr. épisyllogisme.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
episilogísm s. n., pl. episilogísme
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
episilogísm s. n., pl. episilogísme
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism].
EPISILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism). (< fr. épisyllogisme)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
episilogism definitie
episilogism dex
Intrare: episilogism
episilogism
substantiv neutru
episilogism