Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru epirogenic

epirogenic, ~─â a [At: DN2 / Pl: ~ci, ~ce / E: fr ├ępirog├ęnique] Epirogenetic.
EPIROG├ëNIC, -─é, epirogenici, -ce, adj. Epirogenetic. ÔÇô Din fr. ├ępirog├ęnique.
EPIROG├ëNIC, -─é, epirogenici, -ce, adj. Epirogenetic. ÔÇô Din fr. ├ępirog├ęnique.
epirog├ęnic adj. m., pl. epirog├ęnici; f. epirog├ęnic─â, pl. epirog├ęnice
epirog├ęnic adj. m., pl. epirog├ęnici; f. sg. epirog├ęnic─â, pl. epirog├ęnice
EPIROGÉNIC adj. v. epirogenetic.
EPIROG├ëNIC, -─é adj. Epirogenetic. [< fr. ├ępirog├ęnique, cf. gr. epeiros ÔÇô continent, gennan ÔÇô a produce].
epirogenic adj. v. EPIROGENETIC.
epirogenic, mi╚Öc─âri Ôł╝ (e), (engl.= epirogenic movements) mi╚Öc─âri lente, verticale ╚Öi oscilatorii ale scoar╚Ťei terestre care nu determin─â schimb─âri importante ├«n cadrul structurii sale interne. Mi╚Öc─ârile e. sunt specifice ariilor stabile; ele cuprind mi╚Öc─ârile de ridicare (m.e. pozitive = e. s.str.; epeiros ÔÇô continent, grec.) ╚Öi mi╚Öc─ârile de cobor├óre (m.e. negative = thalassogene; thalassa ÔÇô mare, grec.). Consecin╚Ťele paleogeografice ale mi╚Öc─ârilor e. sunt transgresiunile ╚Öi regresiunile marine, care modific─â configura╚Ťia liniilor de ╚Ť─ârm. Sin. epirogenetic
EPIRO- (EPEIRO-) ÔÇ×scoar╚Ť─â terestr─â, mediu terestruÔÇŁ. ÔŚŐ gr. epeiros ÔÇ×p─âm├«nt ridicat, continentÔÇŁ > fr. ├ępiro-, germ. id., engl. id. ╚Öi epeiro- > rom. epiro- ╚Öi epeiro-. Ôľí ~genetic (v. -genetic), adj., (despre mi╚Öc─âri tectonice) care are caracter oscilatoriu ╚Öi care determin─â ridicarea sau scufundarea unor blocuri continentale; sin. epirogenic; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., proces de ridicare a unor por╚Ťiuni mari din scoar╚Ťa terestr─â deasupra nivelului m─ârii, datorit─â mi╚Öc─ârilor tectonice oscilatorii; ~genic (v. -genic), adj., epirogenetic*; ~logie (v. -logie1), s. f., ecologie a mediului terestru.

Epirogenic dex online | sinonim

Epirogenic definitie

Intrare: epirogenic
epirogenic adjectiv