epirogeneză sf [At: DEX / Pl: ~ze / E: fr épirogenèse] Proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii și care are drept rezultat formarea unor suprafețe continentale.

EPIROGENÉZĂ s. f. Proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorată mișcărilor tectonice oscilatorii și care are drept rezultat formarea unor suprafețe continentale. – Din fr. épirogenèse.

EPIROGENÉZĂ s. f. Proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii și care are drept rezultat formarea unor suprafețe continentale. – Din fr. épirogenèse.

epirogenéză s. f., g.-d. art. epirogenézei

epirogenéză s. f., g.-d. art. epirogenézei

EPIROGENÉZĂ s.f. (Geol.) Ridicare a unor compartimente mari din scoarța Pământului deasupra nivelului mării. [< fr. épirogenèse].

EPIROGENÉZĂ s. f. proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii. (< fr. épirogenèse)

EPIRO- (EPEIRO-) „scoarță terestră, mediu terestru”. ◊ gr. epeiros „pămînt ridicat, continent” > fr. épiro-, germ. id., engl. id. și epeiro- > rom. epiro- și epeiro-. □ ~genetic (v. -genetic), adj., (despre mișcări tectonice) care are caracter oscilatoriu și care determină ridicarea sau scufundarea unor blocuri continentale; sin. epirogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii; ~genic (v. -genic), adj., epirogenetic*; ~logie (v. -logie1), s. f., ecologie a mediului terestru.