epirogenetic, ~ă a [At: AGROTEHNICA, II, 455 / Pl: ~ci, ~ce / E: ger epirogenetisch] (D. mișcări tectonice) Care are caracter oscilatoriu și care determină, de obicei, ridicarea unor blocuri continentale Si: epirogenic.

EPIROGENÉTIC, -Ă, epirogenetici, -ce, adj. (Despre mișcări tectonice) Care are caracter oscilatoriu și care determină, de obicei, ridicarea unor blocuri continentale; epirogenic. – Din germ. epirogenetisch.

EPIROGENÉTIC, -Ă, epirogenetici, -ce, adj. (Despre mișcări tectonice) Care are caracter oscilatoriu și care determină, de obicei, ridicarea unor blocuri continentale; epirogenic. – Din germ. epirogenetisch.

epirogenétic adj. m., pl. epirogenétici; f. epirogenétică, pl. epirogenétice

epirogenétic adj. → genetic

EPIROGENÉTIC adj. (GEOL.) (rar) epirogenic. (Mișcări ~ ale scoarței.)

EPIROGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la epirogeneză; epirogenic. ◊ Mișcări epirogenetice = mișcări lente de ridicare sau de scufundare ale scoarței Pământului, care se produc pe suprafețe întinse. [Cf. germ. epirogenetisch].

EPIROGENÉTIC, -Ă adj. referitor la epirogeneză. ♦ mișcări ~e = mișcări oscilatorii de ridicare sau de scufundare ale scoarței terestre care se produc pe suprafețe întinse. (< germ. epirogenetisch)

EPIROGENETIC adj. (GEOL.) (rar) epirogenic. (Mișcări ~ ale scoarței.)

EPIRO- (EPEIRO-) „scoarță terestră, mediu terestru”. ◊ gr. epeiros „pămînt ridicat, continent” > fr. épiro-, germ. id., engl. id. și epeiro- > rom. epiro- și epeiro-. □ ~genetic (v. -genetic), adj., (despre mișcări tectonice) care are caracter oscilatoriu și care determină ridicarea sau scufundarea unor blocuri continentale; sin. epirogenic; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de ridicare a unor porțiuni mari din scoarța terestră deasupra nivelului mării, datorită mișcărilor tectonice oscilatorii; ~genic (v. -genic), adj., epirogenetic*; ~logie (v. -logie1), s. f., ecologie a mediului terestru.