14 definiții pentru epingea
EPINGEÁ s. f. v. ipingea. IPINGEÁ, ipingele,
s. f. (
Înv.) Manta bărbătească făcută din dimie sau din postav (cu glugă și împodobită cu găitane). ♦ Material din care se confecționa această haină. [
Var.: (
reg.)
epingeá s. f.] – Din
tc. yapincak. EPINGEÁ s. f. v. ipingea. IPINGEÁ, ipingele,
s. f. Manta bărbătească făcută din dimie sau din postav (cu glugă și împodobită cu găitane), care se purta în trecut. ♦ Material din care se confecționa haina descrisă mai sus. [
Var.: (
reg.)
epingeá s. f.] – Din
tc. yapincak. EPINGEÁ s. f. v. ipingea. IPINGEÁ, ipingele,
s. f. (Învechit și popular) Manta bărbătească făcută din dimie sau din postav, uneori cu glugă, și împodobită cu găitane.
V. zeghe, sarică, suman. Aruncă ipingeaua pe umăr, ciomagul pe ipingea și pieri într-un fluier, pe sub goruni. GALACTION, O. I 46. Ce fel de vreme e pe la dv., nu cumva degerați și pe acolo – încai să știm, să ne luăm ipingelele. CARAGIALE, O. VII 31. N-avem decît o ipingea Și nu-ncăpem toți sub ea. TEODORESCU, P. P. 156. – Variantă:
epingeá (GHICA, S. XVII)
s. f. ipingeá (
înv.)
s. f.,
art. ipingeáua,
g.-d. art. ipingélei;
pl. ipingéle,
art. ipingélele
ipingeá s. f., art. ipingeáua, g.-d. art. ipingélei; pl. ipingéle ipingeá (ipingéle), s. f. – Manta țărănească, avînd mîneci și glugă. –
Var. (i)epingea, i(a)pîngea.
Tc. yapunca „pătură de pus pe cal” (Cihac, II, 588; Șeineanu, II, 227; Roesler 593; Meyer 164; Lokotsch 934),
cf. ngr. γιαπουνζές,
alb. jopandže,
bg.,
sb. japunğe. Este dublet al lui ibîncă (
var. iebîncă),
s. f. (pătură de pus pe șa).
IPINGEÁ ~éle f. arh. Haină bărbătească, lungă și cu glugă, confecționată din postav și împodobită cu găitane. [Art. ipingeaua] /<turc. yapincak ipingeá, ipingéle, s.f. (înv.) 1. manta bărbătească făcută din dimie sau postav (cu glugă și împodobită cu găitane), care se purta în trecut; zeghe, imurluc, șubă, burcă, sarică, dulamă, suman, zăbun, bolou, căpeneag. 2. glugă (de pus peste haine). 3. stofă pentru mantale de ploaie. 4. pătură de pus sub șea. epingeá, inexact îld.
ĭep-. V.
ipingea. ipingeá și
ipîngeá f., pl. ele (turc. ĭapynga, -ğak, ĭapunğa, ĭapyk și ĭapuk, d. ĭapmak, a acoperi; ngr. gĭapuntzés, bg. ĭapunğak, sîrb. japunğa, rus. ĭapančá). Vechĭ. Vest. Manta de ploaĭe (de obiceĭ, de postav roș) fără mînicĭ și c’o pelerină scurtă, cum purtaŭ surugiiĭ. Azĭ. Cergă de acoperit calu saŭ și de pus ca așternut supt șa. – Și
ĭepingea, ĭepîngea, ĭapîngea, ĭebîncă și
ibîncă (pl. ĭ) În Cov.
obinceá, pl. ele. V.
chepeneag, ĭamurluc, teltie, șabracă, plocadă, tuzluc, dulamă, cortel. Epingea dex online | sinonim
Epingea definitie
Intrare: ipingea
ipingea substantiv feminin