epileptic, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épileptique] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de epilepsie (1) Si: (înv) epilepticos (1-2). 3 a (D. simptome, crize, convulsii etc.) Care este caracteristic epilepsiei (1) Si: (îvr) epilepticesc. 4-5 av, a (Fig) (În mod) asemănător cu manifestările epilepticului (1) Vz delirant.

EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din fr. épileptique, lat. epilepticus.

EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din fr. épileptique, lat. epilepticus.

EPILÉPTIC2, -Ă, epileptici, -e, s. m. și f. Persoană bolnavă de epilepsie.

EPILÉPTIC1, -Ă, epileptici, -e, adj. Cu caracter de epilepsie, asemănător cu manifestările pricinuite de epilepsie. Un paianjen păros... începu să fugă pe scîndura mesei cu mișcări epileptice. C. PETRESCU, Î. II 90. ◊ (Adverbial) Un tumult asurzitor de glasuri zbucni și mai năprasnic din gloata înfierbîntată. Sute de brațe goale se agitau epileptic în aer. VLAHUȚĂ, O. A. I 149.

epiléptic adj. m., s. m., pl. epiléptici; adj. f., s. f. epiléptică, pl. epiléptice

epiléptic adj. m., s. m., pl. epiléptici; f. sg. epiléptică, pl. epiléptice

EPILÉPTIC s., adj. (MED.) comițial, (reg.) năbădăios, stropșit.

EPILÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de epilepsie. [Cf. fr. épileptique].

EPILÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de epilepsie. (< fr. épileptique, lat. epilepticus)

EPILÉPTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de epilepsie; propriu epilepsiei. /<fr. épileptique, lat. epilepticus

EPILÉPTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de epilepsie. /<fr. épileptique, lat. epilepticus

epileptic a. 1. de natura epilepsiei; 2. atacat de epilepsie.

*epiléptic, -ă adj. (vgr. epileptikós). De epilepsie: convulsiunĭ epileptice. Fig. Furios, dezordonat: gesturĭ epileptice. Subst. Bolnav de epilepsie.

EPILEPTIC s., adj. (MED.) comițial, (reg.) năbădăios, stropșit.