Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru epigraf

epigraf sn, (├«vr) sm [At: (a. 1814) BV III, 98 / Pl: ~e / V: (├«nv) ~─â sf / S ╚Öi: (├«nv) ~aph / Pl: ~e, (├«vr) ~i / E: ngr ß╝ɤÇ╬╣╬│¤ü╬▒¤ć╬«] 1 Scurt─â maxim─â sau enun╚Ťare (citat─â dintr-un autor) pus─â la ├«nceputul unei c─âr╚Ťi, al unui capitol etc. pentru a indica, ├«n rezumat, con╚Ťinutul sau spiritul ├«n care s-a scris Si: moto Vz titlu. 2 Inscrip╚Ťie plasat─â pe fa╚Ťada unei construc╚Ťii, a unui monument etc. pentru a indica data, destina╚Ťia etc. 3 (Imp) Epigrafist.
epigraf─â sf vz epigraf
EPIGR├üF, epigrafe, s. n. Scurt fragment, de obicei dintr-o oper─â celebr─â, ├«n versuri sau ├«n proz─â, pus la ├«nceputul unei c─âr╚Ťi sau al unui capitol pentru a indica ├«n mod concis ideea artistic─â a lucr─ârii sau a capitolului respectiv; moto2. ÔÖŽ Scurt─â inscrip╚Ťie pe fa╚Ťada unei construc╚Ťii, a unui monument, a unui edificiu antic etc. ÔÇô Din fr. ├ępigraphe.
EPIGR├üF, epigrafe, s. n. Scurt fragment, de obicei dintr-o oper─â celebr─â, ├«n versuri sau ├«n proz─â, pus la ├«nceputul unei c─âr╚Ťi sau al unui capitol pentru a indica ├«n mod concis ideea artistic─â a lucr─ârii sau a capitolului respectiv; moto2. ÔÖŽ Scurt─â inscrip╚Ťie pe fa╚Ťada unei construc╚Ťii, a unui monument, a unui edificiu antic etc. ÔÇô Din fr. ├ępigraphe.
EPIGR├üF, epigrafe, s. n. Scurt─â sentin╚Ť─â (citat─â dintr-un autor) pus─â la ├«nceputul unei c─âr╚Ťi, unui capitol etc. pentru a indica ├«n rezumat con╚Ťinutul sau spiritul ├«n care e scris. Uneia dintre ┬ź├«nsemn─ârile┬╗ sale, care se cheam─â P─âdurea ╚Öi Stepa, Turgheniev ├«i pune ca epigraf c├«teva versuri. SADOVEANU, E. 243. Aceast─â idee... a fost ├«nscris─â, drept epigraf, ├«n fruntea uneia din cele cinci probe de traduc╚Ťiune rom├«n─â de pre Erodot. ODOBESCU, S. II 483. ÔÖŽ Scurt─â inscrip╚Ťie pe fa╚Ťada unei construc╚Ťii, a unui monument etc.
epigráf (-pi-graf) s. n., pl. epigráfe
epigráf s. n. (sil. mf. -graf), pl. epigráfe
EPIGRÁF s. v. moto.
EPIGR├üF s.n. Citat semnificativ pus la ├«nceputul unei c─âr╚Ťi, al unui capitol. ÔÖŽ Scurt─â inscrip╚Ťie de pe fa╚Ťada unui edificiu, a unui monument etc. [< fr. epigraphe, cf. gr. epi ÔÇô deasupra, graphein ÔÇô a scrie].
EPIGR├üF s. n. 1. citat semnificativ pus la ├«nceputul unei c─âr╚Ťi, al unui capitol. 2. scurt─â inscrip╚Ťie de pe fa╚Ťada unui edificiu, a unui monument etc. (< fr. ├ępigraphe)
EPIGR├üF ~e n. 1) Citat scurt pus la ├«nceputul unei opere sau al unui capitol pentru a sublinia ideea principal─â a scrierii; moto. 2) (la grecii antici) Inscrip╚Ťie pe fa╚Ťada unei cl─âdiri sau a unui monument. [Sil. e-pi-graf] /<fr. ├ępigraphe
epigraf n. 1. inscrip╚Ťiune pe un edificiu; 2. cita╚Ťiune, senten╚Ť─â pus─â ├«n fruntea unui capitol sau a unei c─âr╚Ťi spre a-i indica obiectul, spiritul.
*epigr├íf, -─â s. (d. epigrafie). Savant ├«n epigrafie. ÔÇô Ma─ş pu╚Ťin bine epigrafist. Cp. cu cali-, foto-, geo- ╚Öi paleo-graf.
EPIGRAF s. moto. (~ la o lucrare.)

Epigraf dex online | sinonim

Epigraf definitie

Intrare: epigraf
epigraf substantiv neutru
  • silabisire: -graf
epigraf─â