epigraf definitie

14 definiții pentru epigraf

epigraf sn, (îvr) sm [At: (a. 1814) BV III, 98 / Pl: ~e / V: (înv) sf / S și: (înv) ~aph / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: ngr ἐπιγραφή] 1 Scurtă maximă sau enunțare (citată dintr-un autor) pusă la începutul unei cărți, al unui capitol etc. pentru a indica, în rezumat, conținutul sau spiritul în care s-a scris Si: moto Vz titlu. 2 Inscripție plasată pe fațada unei construcții, a unui monument etc. pentru a indica data, destinația etc. 3 (Imp) Epigrafist.
epigra sf vz epigraf
EPIGRÁF, epigrafe, s. n. Scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto2. ♦ Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument, a unui edificiu antic etc. – Din fr. épigraphe.
EPIGRÁF, epigrafe, s. n. Scurt fragment, de obicei dintr-o operă celebră, în versuri sau în proză, pus la începutul unei cărți sau al unui capitol pentru a indica în mod concis ideea artistică a lucrării sau a capitolului respectiv; moto2. ♦ Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument, a unui edificiu antic etc. – Din fr. épigraphe.
EPIGRÁF, epigrafe, s. n. Scurtă sentință (citată dintr-un autor) pusă la începutul unei cărți, unui capitol etc. pentru a indica în rezumat conținutul sau spiritul în care e scris. Uneia dintre «însemnările» sale, care se cheamă Pădurea și Stepa, Turgheniev îi pune ca epigraf cîteva versuri. SADOVEANU, E. 243. Această idee... a fost înscrisă, drept epigraf, în fruntea uneia din cele cinci probe de traducțiune romînă de pre Erodot. ODOBESCU, S. II 483. ♦ Scurtă inscripție pe fațada unei construcții, a unui monument etc.
epigráf (-pi-graf) s. n., pl. epigráfe
epigráf s. n. (sil. mf. -graf), pl. epigráfe
EPIGRÁF s. v. moto.
EPIGRÁF s.n. Citat semnificativ pus la începutul unei cărți, al unui capitol. ♦ Scurtă inscripție de pe fațada unui edificiu, a unui monument etc. [< fr. epigraphe, cf. gr. epi – deasupra, graphein – a scrie].
EPIGRÁF s. n. 1. citat semnificativ pus la începutul unei cărți, al unui capitol. 2. scurtă inscripție de pe fațada unui edificiu, a unui monument etc. (< fr. épigraphe)
EPIGRÁF ~e n. 1) Citat scurt pus la începutul unei opere sau al unui capitol pentru a sublinia ideea principală a scrierii; moto. 2) (la grecii antici) Inscripție pe fațada unei clădiri sau a unui monument. [Sil. e-pi-graf] /<fr. épigraphe
epigraf n. 1. inscripțiune pe un edificiu; 2. citațiune, sentență pusă în fruntea unui capitol sau a unei cărți spre a-i indica obiectul, spiritul.
*epigráf, -ă s. (d. epigrafie). Savant în epigrafie. – Maĭ puțin bine epigrafist. Cp. cu cali-, foto-, geo- și paleo-graf.
EPIGRAF s. moto. (~ la o lucrare.)

epigraf dex

Intrare: epigraf
epigraf substantiv neutru
  • silabisire: -graf
epigrafă