Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru epigenez─â

epigenez─â sf [At: LM / Pl: ~ze / E: fr ├ępig├ęn├Ęse] 1 (Glg) Proces de depunere, succesiv─â, a mineralelor, dup─â formarea rocilor ├«n care sunt ├«nglobate Si: epigenie. 2 (Glg) Proces de eroziune provocat de r├óuri ├«n timpul s─âp─ârii ╚Öi ad├óncirii v─âilor lor. 3 (Blg) Concep╚Ťie evolu╚Ťionist─â conform c─âreia oul fertilizat, ├«n cursul dezvolt─ârii embrionare, d─â na╚Ötere unui organism nou, ├«n urma unor transform─âri succesive, care duc la diferen╚Ťierea ╚Ťesuturilor ╚Öi organelor.
EPIGEN├ëZ─é s. f. 1. Concep╚Ťie biologic─â dup─â care embrionul se formeaz─â treptat, prin diferen╚Ťieri succesive de p─âr╚Ťi noi, pe baza informa╚Ťiei genetice. 2. Proces de depunere a unor minerale dup─â formarea rocilor ├«n care se g─âsesc. ÔÇô Din fr. ├ępig├ęn├Ęse.
EPIGEN├ëZ─é s. f. 1. Concep╚Ťie biologic─â dup─â care embrionul se formeaz─â treptat, prin diferen╚Ťieri succesive de p─âr╚Ťi noi, pe baza informa╚Ťiei genetice. 2. Proces de depunere a unor minerale dup─â formarea rocilor ├«n care se g─âsesc. ÔÇô Din fr. ├ępig├ęn├Ęse.
epigen├ęz─â s. f., g.-d. art. epigen├ęzei
epigen├ęz─â s. f., g.-d. art. epigen├ęzei
EPIGENÉZĂ s. (GEOGR., GEOL.) supraimpunere.
EPIGEN├ëZ─é s.f. 1. (Biol.) Concep╚Ťie evolu╚Ťionist─â care arat─â c─â ├«n cursul dezvolt─ârii embrionare au loc o serie de transform─âri succesive ale oului fecundat. 2. (Geol.) Proces de depunere a mineralelor dup─â formarea rocilor ├«n care sunt cuprinse. [< fr. ├ępigen├Ęse, cf. gr. epi ÔÇô dup─â, genesis ÔÇô na╚Ötere].
EPIGEN├ëZ─é s. f. concep╚Ťie evolu╚Ťionist─â care, ├«n opozi╚Ťie cu preformismul, sus╚Ťine c─â, ├«n cursul dezvolt─ârii embrionare, au loc o serie de transform─âri succesive ale oului fecundar. (< fr. ├ępigen├Ęse)
EPIGENEZ─é s. (GEOGR., GEOL.) supraimpunere.
epigenez─â, (engl.= epigenesis) 1. (petrogr.), etap─â din evolu╚Ťia dep. sedimentare care include ansamblul de procese care se petrec ├«n roci dup─â completa lor individualizare (litificare). Modific─ârile e. (dizolvare, autigenez─â, recristalizare) se petrec ├«n timpul sau dup─â emergen╚Ťa rocilor, ├«n condi╚Ťiile migr─ârii descendente a apelor meteorice ├«n mediu subaerian cu poten╚Ťial redox pozitiv. Procesele e. constituie transform─âri p├ón─â la limita cu alterarea rocilor. V. ╚Öi diagenez─â; singenez─â.
EPIGEN├ëZ─é (< fr. {i}; {s} epi- + gr. genesis ÔÇ×na╚ÖtereÔÇŁ) s. f. 1. (BIOL.) Teorie conform c─âreia orice embrion se formeaz─â prin schimb─âri succesive ale structurilor interne ╚Öi externe, programate genetic prin informa╚Ťia genetic─â; formulat─â simplist, de c─âtre C. f. Wolf ├«n sec. 18, s-a opus preformismului. 2. (PETROGR.) Proces de depunere a unor minerale dup─â formarea rocilor ├«n care se g─âsesc. Mineralele epigenetice se datoreaz─â fie unei substitu╚Ťii chimice, fie depuneri din solu╚Ťie (concre╚Ťiuni de galen─â ├«n calcare, acumul─âri de metale pre╚Ťioase, de metale rare ╚Öi de elemente radioactive). 3. (GEOMORF.) Proces de eroziune sub ac╚Ťiunea apelor curg─âtoare care ├«╚Öi ad├óncesc albiile ├«ncepute ├«n roci moi, continu├ónd ╚Öi ├«n rocile tari din fundament, form├ónd v─âi ad├ónci cu caracter de chei; supraimpunere.

Epigenez─â dex online | sinonim

Epigenez─â definitie

Intrare: epigenez─â
epigenez─â substantiv feminin