epigenetic, ~ă a [At: LTR2 / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épigénétique] 1 (D. minerale sau depozite de minereu) Care este mai recent decât rocile în care este cuprins. 2 (D. valea unui râu) Care a suferit transformări în urma epigenezei (2). 3 (D. râuri) Care produce săparea și adâncirea văilor printr-un proces de eroziune. 4 (Blg) Referitor la epigeneză (3).

EPIGENÉTIC, -Ă, epigenetici, -ce, adj. (Despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se găsește. – Din fr. épigénétique.

EPIGENÉTIC, -Ă, epigenetici, -ce, adj. (Despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se găsește. – Din fr. épigénétique.

EPIGENÉTIC, -Ă, epigenetici, -e, adj. (Despre un depozit de minereu) Care e mai tînăr decît rocile în care e cuprins.

epigenétic adj. m., pl. epigenétici; f. epigenétică, pl. epigenétice

epigenétic adj. → genetic

EPIGENÉTIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la epigeneză. ♦ (Despre minerale) Care este mai recent decât rocile în care este cuprins. [< fr. épigénétique].

EPIGENÉTIC, -Ă I. adj. (bot.) născut pe fața superioară a unui alt organ. II. s. f. studiu al proceselor prin care genele își realizează efectele fenotipice. (< fr. épigénétique)

EPIGENÉTIC, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. epigenetos „care se produce ulterior”) adj., s. f. 1. (Despre minerale sau despre procesul lor de depunere) Care sunt mai recente decât rocile în care se găsesc. 2. Adj. (GEOMORF.; despre văi) Care prezintă caracter de supraimpunere. 3. (GENET.; despre orice factor mezologic) Care intervine în procesul de dezvoltare și acționează asupra transcripției sau translației. 4. S. f. Ramură a geneticii care studiază mecanismele de manifestare sau de exprimare în fenotip a efectelor determinate de genele din genotip.