epigastriu sn vz epigastru

epigastru sn [At: HOL. 7, AR (1830), 434 / Pl: ? / V: (înv) ~riu / E: fr épigastre, ngr ἐπιγάστριον] Parte superioară și mijlocie a abdomenului, cuprinsă între coaste și ombilic Si: (pop) lingurea.

EPIGÁSTRU, epigastre, s. n. Partea superioară a abdomenului, cuprinsă între coaste și ombilic. – Din fr. épigastre.

EPIGÁSTRU, epigastre, s. n. Partea superioară a abdomenului, cuprinsă între coaste și ombilic. – Din fr. épigastre.

EPIGÁSTRU s. n. (Anat.) Partea superioară a abdomenului, cuprinsă între coaste și ombilic; (popular) lingurea.

epigástru s. n., art. epigástrul; pl. epigástre

epigástru s. n., art. epigástrul; pl. epigástre

EPIGÁSTRU s.n. Partea superioară a abdomenului. [< fr. épigastre, cf. gr. epi – deasupra, gaster – stomac].

EPIGÁSTRU s. n. partea superioară a abdomenului. (< fr. épigastre)

EPIGÁSTRU n. Parte superioară a abdomenului cuprinsă între coaste și ombilic. [Sil. -gas-tru] /<fr. épigastre

*epigástru n., pl. e (vgr. epi-gástrion, d. gastér, pîntece. V. ipogastru, gastronom). Anat. Partea superioară a abdomenuluĭ.