epifiză definitie

11 definiții pentru epifiză

epifi sf [At: LM / Pl: ~ze / E: fr épiphyse] 1 Capătul oaselor, format din țesut spongios. 2 (Șîs glandă ~) Glanda pineală Si: pineal.
EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse.
EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse.
EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capăt al unui os lung, format din țesut spongios. În epifize, materia osoasă, necompactă, este formată dintr-o rețea de mici lamele. ANATOMIA 135. 2. Glanda pineală.
epifíză s. f., g.-d. art. epifízei; pl. epifíze
epifíză s. f., g.-d. art. epifízei; pl. epifíze
EPIFÍZĂ s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o glandă endocrină.)
EPIFÍZĂ s.f. 1. Extremitatea mai umflată a unui os lung. 2. Glanda pineală. [< fr. épiphyse, cf. gr. epi – deasupra, physis – creștere].
EPIFÍZĂ s. f. 1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung. 2. glanda pineală. (< fr. épiphyse)
EPIFÍZĂ ~e f. 1) Glandă endocrină situată în interiorul craniului; glandă pineală. 2) Extremitate lărgită și spongioasă a unui os tubular. /<fr. épiphyse
EPIFI s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o glandă endocrină.)

epifiză dex

Intrare: epifiză
epifiză substantiv feminin