epidermic, ~ă a [At: MAN. SĂNĂT. 141/14 / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épidermique] 1-2 Care aparține epidermei (1-2) Si: (nob) epidermoidal (1-2). 3-4 Privitor la epidermă (1-2) Si: (nob) epidermoidal (3-4). 5-6 De natura epidermei (1-2) Si: (nob) epidermoidal (5-6). 7-8 De epidermă (1-2) Si: (nob) epidermoidal (7-8).

EPIDÉRMIC, -Ă, epidermici, -ce, adj. Care aparține epidermei, privitor la epidermă, de natura epidermei. – Din fr. épidermique.

EPIDÉRMIC, -Ă, epidermici, -ce, adj. Care aparține epidermei, privitor la epidermă, de natura epidermei. – Din fr. épidermique.

EPIDÉRMIC, -Ă, epidermici, -e, adj. Care ține de epidermă, relativ la epidermă, de natura epidermei. Celule epidermice.

epidérmic adj. m., pl. epidérmici; f. epidérmică, pl. epidérmice

epidérmic adj. → dermic

EPIDÉRMIC, -Ă adj. Al epidermei; de natura epidermei. [< fr. épidermique].

EPIDÉRMIC, -Ă adj. al epidermei; de natura epidermei. (< fr. épidermique)

EPIDÉRMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de epidermă; propriu epidermei. Țesut ~. /<fr. épidermique

*epidérmic, -ă adj. (d. epidermă; fr. épidermique). Anat. De epidermă, al epidermeĭ: țesut epidermic.