epidemic definitie

14 definiții pentru epidemic

epidemic, ~ă [At: EPISCUPESCU, O. I. 84/6 / V: (înv) epidimic / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épidémique] 1 a (D. unele boli ale oamenilor) Care are caracter de epidemie (1) Si: contagios, molipsitor, (înv) epidemicesc, (îvr) epidemiesc. 2 a (D. manifestări, sentimente) Care cuprinde un mare număr de oameni. 3 av Răspândindu-se ca o epidemie (1). 4 a (D. mediul înconjurător) Care favorizează apariția și menținerea epidemiilor. 5 a (Pex; d. unele boli ale animalelor) Epizootic.
epidimic, ~ă a, av vz epidemic
EPIDÉMIC, -Ă, epidemici, -ce, adj. (Despre unele boli) Cu caracter de epidemie; contagios, molipsitor. – Din fr. épidémique.
EPIDÉMIC, -Ă, epidemici, -ce, adj. (Despre unele boli) Cu caracter de epidemie; contagios, molipsitor. – Din fr. épidémique.
EPIDÉMIC, -Ă, epidemici, -e, adj. (Despre boli) Cu caracter de epidemie, contagios. Hepatită epidemică.
epidémic adj. m., pl. epidémici; f. epidémică, pl. epidémice
epidémic adj. m., pl. epidémici; f. sg. epidémică, pl. epidémice
PAROTIDITĂ EPIDÉMICĂ s. v. oreion.
EPIDÉMIC, -Ă adj. De epidemie; contagios. [< fr. épidémique].
EPIDÉMIC, -Ă adj. cu caracter de epidemie; contagios. (< fr. épidémique)
EPIDÉMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de epidemie; care are caracter de epidemie. /<fr. épidémique
epidemic a. ce ține de epidemie.
*epidémic, -ă adj. (d. epidemie). De epidemie, general: boală epidemică. Fig. Iron. Entusiazm epidemic.
PAROTIDITĂ EPIDEMICĂ s. (MED.) oreion.

epidemic dex

Intrare: epidemic
epidemic adjectiv
epidimic