Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru epicurism

epicureism sn vz epicurism
epicureizm sn vz epicurism
epicurism sn [At: ANTROP. 225/26 / V: ~reism, ~reizm / P: ~rism / E: fr ├ępicurisme] 1 Doctrin─â filozofic─â materialist─â, apar╚Ťin├ónd lui Epicur ╚Öi adep╚Ťilor s─âi, care explica lumea, fenomenele ├«n mod rational-materialist ╚Öi care sus╚Ťinea totodat─â o teorie etic─â a fericirii ra╚Ťionale la baza c─âreia st─â repausul, lini╚Ötea ╚Öi satisfac╚Ťia individual─â. 2 Moral─â care const─â ├«n c─âutarea pl─âcerilor Si: ╚Öcoal─â epicureic─â (10). 3 ├Änclina╚Ťie spre pl─âcerile alese, rafinate, spirituale. 4 Mod de via╚Ť─â bazat pe c─âutarea pl─âcerilor.
EPICURE├ŹSM s. n. v. epicurism.
EPICUR├ŹSM s. n. 1. Concep╚Ťie etic─â a lui Epicur ╚Öi a discipolilor s─âi bazat─â pe teoria fericirii ra╚Ťionale a individului. 2. Curent de reconsiderare a ideilor lui Epicur ├«n Rena╚Ötere ╚Öi ├«n filosofia iluminist─â ╚Öi materialist─â din sec. XVII-XVIII. [Var.: epicure├şsm s. n.] ÔÇô Din fr. ├ępicurisme.
EPICURE├ŹSM s. n. v. epicurism.
EPICUR├ŹSM s. n. Doctrin─â moral─â a lui Epicur ╚Öi a discipolilor s─âi bazat─â pe teoria etic─â a fericirii ra╚Ťionale a individului. [Var.: epicure├şsm s. n.] ÔÇô Din fr. ├ępicurisme.
EPICURE├ŹSM s. n. v. epicurism.
EPICUR├ŹSM s. n. Doctrin─â materialist─â a lui Epicur, filozof grec din secolul al IV-lea ├«.e.n., care explica lumea, fenomenele, cunoa╚Öterea ├«n chip ra╚Ťionalist-materialist ╚Öi comb─âtea misticismul, dar, ├«n ce prive╚Öte concep╚Ťia moral─â, a ├«ncercat s─â creeze o teorie etic─â a fericirii ra╚Ťionale la baza c─âreia st─â nu activitatea creatoare, ci repausul, lini╚Ötea ╚Öi satisfac╚Ťia individualist─â, egoist─â. ÔÇô Variant─â: epicure├şsm s. n.
epicur├şsm s. n.
epicure├şsm s. n.
epicur├şsm s. n.
EPICURE├ŹSM s.n. v. epicurism.
EPICUR├ŹSM s.n. Doctrin─â filozofic─â materialist-ateist─â a lui Epicur, care ├«mbog─â╚Ťe╚Öte atomismul antic, iar ├«n etic─â ├«ncearc─â s─â creeze o teorie a pl─âcerii ra╚Ťionale, la baza c─âreia st─â un ideal individualist, de evitare a suferin╚Ťei ╚Öi de dob├óndire a unei fericiri senine, sus╚Ťin├ónd c─â cel mai rezonabil lucru pentru om este repaosul, lini╚Ötea ╚Öi nu activitatea. [Var. epicureism s.n. / < fr. ├ępicurisme < Epicur ÔÇô filozof grec din antichitate].
EPICUR├ŹSM s. n. 1. concep╚Ťie materialist-ateist─â a lui Epicur, care ├«mbog─â╚Ťe╚Öte atomismul antic, iar ├«n etic─â ├«ncearc─â s─â creeze o teorie a pl─âcerii ra╚Ťionale, de evitare a suferin╚Ťei ╚Öi de dob├óndire a unei fericiri senine; ╚Öcoal─â epicurian─â. 2. larg curent de asimilare ╚Öi valorificare a concep╚Ťiilor lui Epicur, ├«n primul r├ónd a eticii ╚Öi a atomismului s─âu, ├«n Rena╚Ötere. (< fr. ├ępicurisme)
*epicure├şzm n. Fil. Morala lu─ş Epicur ╚Öi a epicureilor. V. edonizm.
EPICURE├ŹSM (EPICURISM) (< fr.) s. n. 1. (FILOZ.) Concep╚Ťiile reprezentan╚Ťilor ╚ścolii epicureice. 2. Concep╚Ťia etic─â a lui Epicur, a discipolilor ╚Öi a continuatorilor lui. ├Änrudit─â ini╚Ťial cu eudemonismul; mai t├órziu a ap─ârut adesea ├«n forme vulgarizate ╚Öi nu arareori a fost interpretat─â ├«n termenii hedonismului. 3. Curent de valorificare ╚Öi de reconsiderare a ideilor lui Epicur, ├«n spe╚Ť─â a eticii ╚Öi atomismului lui, ├«n Rena╚Ötere (M. Montaigne, J. Huarte, L. Valla ╚Ö.a.), ├«n filozofia iluminist─â ╚Öi materialist─â din sec. 17-18 (P. Gassendi ╚Ö.a.).

Epicurism dex online | sinonim

Epicurism definitie

Intrare: epicurism
epicurism substantiv neutru
epicureism substantiv neutru
epicureizm