Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru epicureic

epicureic, ~─â smf, a [At: CIAU╚śANU, R. SCUT. 68 / Pl: ~ci, ~ce l E: epicureu + -ic, cf ger epikureisch] 1-9 Epicurian (1-9). 10-12 Epicurian (11-13).
EPICUR├ëIC, -─é, epicureici, -ce, adj. Care ╚Ťine de epicurism; epicurian (1). ÔŚŐ ╚ścoala epicureic─â = ╚Öcoal─â filosofic─â ini╚Ťiat─â de Epicur, a c─ârei activitate s-a desf─â╚Öurat mai multe secole. [Pr.: -re-ic] ÔÇô Din germ. epikureisch.
EPICUR├ëIC, -─é, epicureici, -ce, adj. Care ╚Ťine de epicurism; epicurian (1). [Pr.: -re-ic] ÔÇô Din germ. epikureisch.
epicur├ęic (-re-ic) adj. m., pl. epicur├ęici; f. epicur├ęic─â, pl. epicur├ęice
epicur├ęic adj. m. (sil. -re-ic), pl. epicur├ęici; f. sg. epicur├ęic─â, pl. epicur├ęice
EPICURÉIC adj. v. epicurian.
EPICURÉIC, -Ă adj. Epicurian. [Cf. germ. epikureisch].
EPICURÉIC, -Ă adj. epicurian. (< germ. epikureisch)
EPICUREIC adj. epicurian. (Doctrina ~.)
EPICURE├ŹC, -─é (< germ.) adj. Epicurian (1). ÔŚŐ ╚ścoala e. = ╚Öcoal─â filozofic─â deschis─â de Epicur, ├«n anul 307 ├«. Hr., ├«ntr-o gr─âdin─â de la periferia Atenei (de unde ╚Öi numele de ÔÇ×Gr─âdinaÔÇŁ), ├«n care se tr─âia ╚Öi se filozofa dup─â principiile ├«nv─â╚Ť─âturii lui. Activitatea ei s-a desf─â╚Öurat timp de mai multe secole ╚Öi a avut trei etape principale: ├«n epoca elenistic─â (sec. 4-3 ├«. Hr.), ├«n lumea greco-roman─â (sec. 2-1 ├«. Hr.) ╚Öi ├«n perioada Imp. Roman (sec. 1-5 ├«. Hr.).

Epicureic dex online | sinonim

Epicureic definitie

Intrare: epicureic
epicureic adjectiv
  • silabisire: -re-ic