epicoriu, ~ie a [At: DN3 / P: ~riu / Pl: ~ii / E: it epicorio] (Liv) 1 Indigen. 2 Nativ.

epicóriu adj. m. (sil. -riu), f. epicórie (sil. -ri-e-); pl. m. și f. epicórii

EPICÓRIU, -IE adj. (Liv.) Indigen; nativ. [Pron. -riu. / < it. epicorio, cf. gr. epichorios].

EPICÓRIU, -IE adj. indigen; nativ. (< it. epicorio)