epicontinental, ~ă a [At: LTR2 / Pl: ~i, ~e / E: epi- + continental, cf it epicontinentale] 1 (D. mare) Care este situat la marginea sau în interiorul unui continent. 2 Care este specific mărilor situate la marginea sau în interiorul unui continent. 3 (Glg; îs) Depozit ~ Depozit depus pe prispa continentală.

EPICONTINENTÁL, -Ă, epicontinentali, -e, adj. (Despre mări, regiuni etc.) Situat la marginea sau în interiorul unui continent. ◊ (Geol.) Depozit epicontinental = depozit constituit din roci depuse pe platforma continentală sau pe fundul mărilor. – Din it. epicontinentale.

EPICONTINENTÁL, -Ă, epicontinentali, -e, adj. (Despre mări, regiuni etc.) Situat la marginea sau în interiorul unui continent. ◊ (Geol.) Depozit epicontinental = depozit constituit din roci depuse pe prispa continentală. – Din it. epicontinentale.

epicontinentál adj. m., pl. epicontinentáli; f. epicontinentálă, pl. epicontinentále

epicontinentál adj. → continental

EPICONTINENTÁL, -Ă adj. (Despre soluri) De origine sedimentară marină, suprapus unor mase continentale. ◊ Mare epicontinentală = mare cu adâncimea sub 200 m, situată la marginea sau în interiorul unui continent. [Cf. it. epicontinentale].

EPICONTINENTÁL, -Ă adj. (despre relief) situat deasupra platformei continentale. ♦ mare ~ă = parte a mării la marginea sau în interiorul unui continent. (< fr. épicontinental)

EPICONTINENTÁL ~ă (~i, ~e) (despre mări, regiuni etc.) Care este situat la marginea sau în interiorul unui continent. /<it. épicontinentale

epicontinental, mare ∼ (ă), (engl.= epicontinental sea) apele ce acope-ră prelungirea ariei continentale în dom. marin, adică spațiul dintre țărm și povârnișul continental; se caracterizează prin adâncime relativ mică și corespunde zonei neritice de acumulare.