epicen definitie

11 definiții pentru epicen

epicen, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr épicène] (D. substantive, nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor sexe.
EPICÉN, epicene, adj. (Despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor sexe. – Din fr. épicène, lat. epicoenus.[1]
EPICÉN, epicene, adj. n. (Despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor sexe. – Din fr. épicène, lat. epicoenus.
EPICÉN, epicene, adj. n. (Despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru desemnarea ambelor sexe. «Bîtlan», «privighetoare»,«papagal» sînt substantive epicene.
!epicén (substantiv ~) adj. m.; pl. f. epicéne
epicén adj. n., pl. epicéne
EPICÉN adj.n. (Despre substantive nume de ființe) Care are o formă unică pentru masculin și feminin. [< fr. épicène, cf. gr. epikoinos – comun].
EPICÉN adj. (despre substantive nume de ființe) care are o formă unică pentru masculin și feminin. (< fr. épicène, lat. epicoenus, gr. epikoinos)
EPICÉN ~ă (~i, ~e) gram. (despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor genuri. /<fr. épicene, lat. epicoenus
*epicén, -ă adj. (vgr. epí-koinos. V. cenobiŭ). Gram. Se zice despre substantivele care aŭ aceĭașĭ formă p. masculin și feminin, ca copil, vultur, dihor.
EPICÉN adj. (< fr. épicène, cf. gr. epikoinos – comun): în sintagma substantiv epicen (v.).

epicen dex

Intrare: epicen
epicen