epicarp sn [At: CAIET, 82r/15 / V: (înv) ~piu / Pl: ~uri, (înv) ~i, ~e / E: fr épicarpe, it epicarpio, cf ngr επικαρπιος] Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante Si: exocarp, pieliță.

epicarpiu sn vz epicarp

EPICÁRP, epicarpuri, s. n. Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliță. – Din fr. épicarpe.

EPICÁRP, (rar) epicarpuri, s. n. Membrană externă, subțire, constituită dintr-unul sau din două straturi de celule, care acoperă fructul unei plante; exocarp, pieliță. – Din fr. épicarpe.

EPICÁRP, (rar) epicarpuri, s. n. Membrană subțire care acoperă fructul unei plante. V. pericarp.

epicárp (pieliță a fructului) s. n., pl. epicárpuri

epicárp s. n., pl. epicárpuri

EPICÁRP s. (BOT.) exocarp, pieliță. (~ al unui fruct.)

EPICÁRP s.n. Pielița care învelește fructul unei plante. [< fr. épicarpe, cf. gr. epi – deasupra, karpos – fruct].

EPICÁRP s. n. pieliță care învelește fructul unei plante. (< fr. épicarpe)

EPICÁRP ~uri n. Pieliță care învelește partea exterioară a fructului unei plante. /<fr. épicarpe

EPICARP s. (BOT.) exocarp, pieliță. (~ al unui fruct.)