epatare definitie

2 intrări

19 definiții pentru epatare

epata [At: CARAGIALE, O. I, 314 / Pzi: ~tez / E: fr épater] 1 vt A impresiona prin purtare, ținută neobișnuită, extravagantă Si: a uimi, a ului. 2 vr (Rar) A rămâne puternic impresionat.
epatare sf [At: LOVINESCU, M. 240 / Pl: ~tări / E: epata] Impresionare.
EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită, extravagantă. – Din fr. épater.
EPATÁRE, epatări, s. f. Acțiunea de a epata și rezultatul ei; uluire, uimire. – V. epata.
EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită, extravagantă. – Din fr. épater.
EPATÁRE, epatări, s. f. Acțiunea de a epata și rezultatul ei; uluire, uimire. – V. epata.
EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A uimi, a impresiona (prin purtare, atitudine, ținută neobișnuită, extravagantă).
epatá (a ~) vb., ind. prez. 3 epateáză
epatáre s. f., g.-d. art. epatắrii; pl. epatắri
epatá vb., ind. prez. 1 sg. epatéz, 3 sg. și pl. epateáză
epatáre s. f., g.-d. art. epatării; pl. epatări
EPATÁ vb. a surprinde, a șoca. (Vrea să ne ~.)
EPATÁRE s. șocare. (~ cuiva.)
EPATÁ vb. I. tr. A impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. ♦ refl. A se extazia, a rămâne uluit, profund impresionat. [p.i. -tez. / < fr. épater].
EPATÁRE s.f. Acțiunea de a (se) epata și rezultatul ei; uluire; uimire. [< epata].
EPATÁ vb. tr. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. (< fr. épater)
A EPATÁ ~éz tranz. A uimi peste măsură (prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită); a ului; a stupefia. /<fr. épater
EPATA vb. a surprinde, a șoca. (Vrea să ne ~.)
EPATARE s. șocare. (~ cuiva.)

epatare dex

Intrare: epata
epata verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: epatare
epatare substantiv feminin