Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru epatare

epata [At: CARAGIALE, O. I, 314 / Pzi: ~tez / E: fr ├ępater] 1 vt A impresiona prin purtare, ╚Ťinut─â neobi╚Önuit─â, extravagant─â Si: a uimi, a ului. 2 vr (Rar) A r─âm├óne puternic impresionat.
epatare sf [At: LOVINESCU, M. 240 / Pl: ~t─âri / E: epata] Impresionare.
EPAT├ü, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ╚Ťinut─â neobi╚Önuit─â, extravagant─â. ÔÇô Din fr. ├ępater.
EPAT├üRE, epat─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a epata ╚Öi rezultatul ei; uluire, uimire. ÔÇô V. epata.
EPAT├ü, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ╚Ťinut─â neobi╚Önuit─â, extravagant─â. ÔÇô Din fr. ├ępater.
EPAT├üRE, epat─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a epata ╚Öi rezultatul ei; uluire, uimire. ÔÇô V. epata.
EPAT├ü, epatez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A uimi, a impresiona (prin purtare, atitudine, ╚Ťinut─â neobi╚Önuit─â, extravagant─â).
epatá (a ~) vb., ind. prez. 3 epateáză
epatáre s. f., g.-d. art. epatắrii; pl. epatắri
epat├í vb., ind. prez. 1 sg. epat├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. epate├íz─â
epatáre s. f., g.-d. art. epatării; pl. epatări
EPATÁ vb. a surprinde, a șoca. (Vrea să ne ~.)
EPATÁRE s. șocare. (~ cuiva.)
EPAT├ü vb. I. tr. A impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. ÔÖŽ refl. A se extazia, a r─âm├óne uluit, profund impresionat. [p.i. -tez. / < fr. ├ępater].
EPAT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) epata ╚Öi rezultatul ei; uluire; uimire. [< epata].
EPAT├ü vb. tr. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. (< fr. ├ępater)
A EPAT├ü ~├ęz tranz. A uimi peste m─âsur─â (prin purtare, atitudine sau ╚Ťinut─â neobi╚Önuit─â); a ului; a stupefia. /<fr. ├ępater
EPATA vb. a surprinde, a șoca. (Vrea să ne ~.)
EPATARE s. șocare. (~ cuiva.)

Epatare dex online | sinonim

Epatare definitie

Intrare: epata
epata verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: epatare
epatare substantiv feminin