eparhiot, ~ă [At: (a. 1784) N. A. BOGDAN, C. M. 71 / S și: ~rchi~ / Pl: ~oți, ~e / E: ngr επαρχιώτης (Îvr) 1-2 smf, a (Episcop) care conduce o eparhie (1). 3 sm Persoană care făcea parte dintr-o eparhie Si: (îvr) eparhian.^[1] modificată

eparhiot a. ce face parte dintr’o eparhie: episcop eparhiot. [Gr. mod.].

*eparhiót, -ă s. (vgr. eparhiótes). Care locuĭește în eparhia de care e vorba: episcopu eparhiot.

eparhiót, eparhioți s. m. Membru al unei eparhii, preot paroh care ține de o eparhie; episcopul unei eparhii. ♦ (La pl.) Totalitatea preoților care fac parte dintr-o episcopie sau dintr-o eparhie. – Din gr. eparhiotis.