epanaforă sf [At: DN³ / Pl: re / E: fr épanaphore, it epanafora] Anaforă.

epanafóră s. f., pl. epanafóre

EPANAFÓRĂ s.f. Anaforă. [Cf. fr. épanaphore, it. epanafora < gr. epi – cu privire la, ana – din nou, pherein – a purta].

EPANAFÓRĂ s. f. anaforă. (< fr. épanaphore)

epanaforă (gr. epi + ana + pherein „a transporta”), sin. anaforă.