epagogic, ~ă a [At: LM / Pl: ~ci, ~ce / E: fr épagogique] (În filozofia lui Aristotel; d. silogisme) Inductiv.

EPAGÓGIC, -Ă, epagogici, -ce, adj. (În filosofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. – Din fr. épagogique.

EPAGÓGIC, -Ă, epagogici, -ce, adj. (În filosofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. – Din fr. épagogique.

epagógic adj. m., pl. epagógici; f. epagógică, pl. epagógice

epagógic adj. m., pl. epagógici; f. sg. epagógică, pl. epagógice

EPAGÓGIC, -Ă adj. (În filozofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. [< fr. épagogique, cf. gr. epagoge – inducție].

EPAGÓGIC, -Ă adj. (la Aristotel; despre silogisme) inductiv. (< fr. épogogique)