Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 538596:

eotinale (< gr. ἐωθινὰ ἀναστάσιμα, [eothina anastasima]), cele 11 stihiri* ale evangheliei, alcătuită de împăratul Leon Filosoful (886-912), care se cântă la utrenia* duminicilor între hvalite* și doxologie*. Sin.: mânecători; voscresne.

eotinală definitie

eotinală dex