eolit definitie

8 definiții pentru eolit

eolit sn [At: DN2 / P: e-o~ / Pl: ~e / E: fr éolithe] Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca primă unealtă de către omul primitiv.
EOLÍT, eolite, s. n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită și folosită ca primă unealtă. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithe.
EOLÍT, eolite, s. n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită și folosită ca primă unealtă. [Pr.: e-o-] – Din fr. éolithe.
eolít (e-o-) s. n., pl. eolíte
eolít s. n. (sil. e-o-), pl. eolíte
EOLÍT s.n. Piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă de omul primitiv. [Pron. e-o-, pl. -te, -turi. / < fr. éolithe].
EOLÍT s. n. piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă, de omul primitiv. (< fr. éolithe)
EO- „primitiv, preistoric”. ◊ gr. eos „devreme, zori de zi” > fr. éo-, germ. id., engl. id. > rom. eo-. □ ~antrop (v. -antrop), s. m., gen de maimuțe antropoide fosile, foarte asemănătoare cu omul; sin. omul de Piltdown; ~biogeneză (v. bio-, v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor care au dus la apariția vieții; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., formațiuni previi din care au rezultat, acum cîteva miliarde de ani, primele celule; ~cen (v. -cen1), s. n., adj., 1. s. n., Epocă geologică cuprinzînd prima parte a perioadei paleogene. 2. adj., Care aparține acestei epoci geologice; ~lit (v. -lit1), s. n., piatră din epoca preistorică, cioplită grosolan, folosită de omul primitiv ca primă unealtă; ~litic (v. -litic1), s. n., adj., 1. s. n., Epoca pietrei cioplite. 2. adj., Care datează din această epocă; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță primitivă, anterioară protoplasmei; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., animale nevertebrate cu corpul format din segmente articulate sau inelate; ~zoic (v. -zoic), s. n., adj., 1. s. n., și adj., Proterozoic*. (1, 2). 2. adj., Care se referă la apariția vieții; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., particule formate din acizi ribonucleici, constituind prima etapă de formare a ribozomilor.

eolit dex

Intrare: eolit (pl. eolite)
eolit pl. eolite substantiv neutru
  • silabisire: e-o-
Intrare: eolit (pl. eolituri)
eolit pl. eolituri