Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru eocen

eocen, ~─â [At: BARCIANU / P: e-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr ├ęoc├Ęne] 1 sn Epoc─â geologic─â din prima parte a perioadei paleogene, caracterizat─â mai ales prin existen╚Ťa numuli╚Ťilor, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor ╚Öi mamiferelor. 2 sn Serie de straturi geologice din eocen (1). 3 a Care apar╚Ťine eocenului (1) Si: eocenic (1). 4 a Care se refer─â la eocen (5) Si: eocenic (2). 5 a Care dateaz─â din eocen (6) Si: eocenic (3). 6 a Care este caracteristic eocenului (1) Si: eocenic (4). corectat─â
EOC├ëN, -─é, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epoc─â geologic─â cuprins─â ├«n prima parte a perioadei paleogene, caracterizat─â mai ales prin existen╚Ťa numuli╚Ťilor, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor ╚Öi mamiferelor. 2. Adj. Care se refer─â la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] ÔÇô Din fr. ├ęoc├Ęne.
EOC├ëN, -─é, eoceni, -e, s. n. 1. S. n. Epoc─â geologic─â cuprins─â ├«n prima parte a perioadei paleogene, caracterizat─â mai ales prin existen╚Ťa numuli╚Ťilor, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor ╚Öi mamiferelor. 2. Adj. Care se refer─â la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] ÔÇô Din fr. ├ęoc├Ęne.
EOC├ëN s. n. Epoc─â geologic─â cuprins─â ├«n partea inferioar─â a perioadei paleogene, caracterizat─â prin dezvoltarea numuli╚Ťilor; numulitic. Maimu╚Ťele apar la sf├«r╚Öitul eocenului. ÔÇô Pronun╚Ťat: e-o-.
eoc├ęn1 (e-o-) adj. m., pl. eoc├ęni; f. eoc├ęn─â, pl. eoc├ęne
eoc├ęn2 (e-o-) s. n.
eoc├ęn adj. m. (sil. e-o-), pl. eoc├ęni; f. sg. eoc├ęn─â, pl. eoc├ęne
eoc├ęn s. n. (sil. e-o-)
EOC├ëN s.n. Epoca (seria) mijlocie a paleogenului. // adj. Care apar╚Ťine acestei epoci. [Pron. e-o-. / < fr. eoc├Ęne, cf. gr. eos ÔÇô auror─â, kainos ÔÇô recent].
EOC├ëN, -─é, eoceni, -e, adj., s. n. (Din) epoca mijlocie a paleogenului. (din fr. ├ęoc├Ęne)
EOC├ëN n. Epoca a doua a perioadei paleogene, caracterizat─â prin anumite specii de numuli╚Ťi, gasteropode, echinide ╚Öi mamifere. /<fr. ├ęocene
eocen a. și n. Geol. se zice de grupul cel mai vechiu al terenurilor.
*eoc├ęn, -─â adj. (vgr. e├│s, auror─â, ╚Öi kain├│s, recent. V. mio-cen). Geol. Se zice despre stratu cel ma─ş vech─ş din terenu ter╚Ťiar. S. n. Ma─şmu╚Ťele apar la finele eocenulu─ş.
EO- ÔÇ×primitiv, preistoricÔÇŁ. ÔŚŐ gr. eos ÔÇ×devreme, zori de ziÔÇŁ > fr. ├ęo-, germ. id., engl. id. > rom. eo-. Ôľí ~antrop (v. -antrop), s. m., gen de maimu╚Ťe antropoide fosile, foarte asem─ân─âtoare cu omul; sin. omul de Piltdown; ~biogenez─â (v. bio-, v. -genez─â), s. f., totalitatea proceselor care au dus la apari╚Ťia vie╚Ťii; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., forma╚Ťiuni previi din care au rezultat, acum c├«teva miliarde de ani, primele celule; ~cen (v. -cen1), s. n., adj., 1. s. n., Epoc─â geologic─â cuprinz├«nd prima parte a perioadei paleogene. 2. adj., Care apar╚Ťine acestei epoci geologice; ~lit (v. -lit1), s. n., piatr─â din epoca preistoric─â, cioplit─â grosolan, folosit─â de omul primitiv ca prim─â unealt─â; ~litic (v. -litic1), s. n., adj., 1. s. n., Epoca pietrei cioplite. 2. adj., Care dateaz─â din aceast─â epoc─â; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., substan╚Ť─â primitiv─â, anterioar─â protoplasmei; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., animale nevertebrate cu corpul format din segmente articulate sau inelate; ~zoic (v. -zoic), s. n., adj., 1. s. n., ╚Öi adj., Proterozoic*. (1, 2). 2. adj., Care se refer─â la apari╚Ťia vie╚Ťii; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., particule formate din acizi ribonucleici, constituind prima etap─â de formare a ribozomilor.

Eocen dex online | sinonim

Eocen definitie

Intrare: eocen
eocen adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: e-o-