Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 defini╚Ťii pentru eobiogenez─â

eobiogen├ęz─â s. f. (sil. e-o-bi-o-), g.-d. art. eobiogen├ęzei
EOBIOGEN├ëZ─é s. f. totalitatea proceselor care au dus la apari╚Ťia vie╚Ťii. (< eo- + biogenez─â)
EO- ÔÇ×primitiv, preistoricÔÇŁ. ÔŚŐ gr. eos ÔÇ×devreme, zori de ziÔÇŁ > fr. ├ęo-, germ. id., engl. id. > rom. eo-. Ôľí ~antrop (v. -antrop), s. m., gen de maimu╚Ťe antropoide fosile, foarte asem─ân─âtoare cu omul; sin. omul de Piltdown; ~biogenez─â (v. bio-, v. -genez─â), s. f., totalitatea proceselor care au dus la apari╚Ťia vie╚Ťii; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., forma╚Ťiuni previi din care au rezultat, acum c├«teva miliarde de ani, primele celule; ~cen (v. -cen1), s. n., adj., 1. s. n., Epoc─â geologic─â cuprinz├«nd prima parte a perioadei paleogene. 2. adj., Care apar╚Ťine acestei epoci geologice; ~lit (v. -lit1), s. n., piatr─â din epoca preistoric─â, cioplit─â grosolan, folosit─â de omul primitiv ca prim─â unealt─â; ~litic (v. -litic1), s. n., adj., 1. s. n., Epoca pietrei cioplite. 2. adj., Care dateaz─â din aceast─â epoc─â; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., substan╚Ť─â primitiv─â, anterioar─â protoplasmei; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., animale nevertebrate cu corpul format din segmente articulate sau inelate; ~zoic (v. -zoic), s. n., adj., 1. s. n., ╚Öi adj., Proterozoic*. (1, 2). 2. adj., Care se refer─â la apari╚Ťia vie╚Ťii; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., particule formate din acizi ribonucleici, constituind prima etap─â de formare a ribozomilor.

Eobiogenez─â dex online | sinonim

Eobiogenez─â definitie

Intrare: eobiogenez─â
eobiogenez─â substantiv feminin
  • silabisire: e-o-bi-o-