enunțare definitie

2 intrări

30 definiții pentru enunțare

enoncia v vz enunța
enuncia v vz enunța
enunciare sf vz enunțare
enunța vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 711 / V: (înv) ~ția, ~ncia, enoncia / Pzi: enunț, (înv) ~țez / E: fr énoncer, lat enuntiare] 1 (C. i. idei, teorii, concluzii etc.) A expune într-o formă clară Si: a exprima, a formula Vz a numi, a spune. 2 (Îvr; pcf) A anunța.
enunțare sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~ția~, ~ncia~ / Pl:ări / E: enunța] 1 Expunere a unei idei, teorii, concluzii etc. într-o formă clară Si: enunțat1 (1), exprimare, formulare, (îvr) enunțiațiune. 2 (Îvr; pcf) Anunțare.
enunția v vz enunța
enunțiare sf vz enunțare
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune.
ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei; formulare, exprimare, expunere. Enunțarea unor teorii. ♦ Enunț. Enunțarea unei probleme.
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțáre s. f., g.-d. art. enunțắrii; pl. enunțắri
enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță
enunțáre s. f., g.-d. art. enunțării; pl. enunțări
ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.
ENUNȚÁRE s. 1. formulare. (~ unei judecăți.) 2. v. emitere.
ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].
ENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a enunța; enunț. [< enunța].
ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)
enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énoncer. – Der. enunț, s. n.
A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare
enunțà v. a exprima în termeni precizi.
enunțare f. 1. acțiunea de a enunța; 2. termeni cari servă a enunța.
*2) enúnț, a v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.
*enunțiațiúne f. (lat. e-nuntiátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a enunța: enunțarea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
ENUNȚA vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. a elabora, a emite, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.)
ENUNȚARE s. 1. formulare. (~ unei judecăți.) 2. elaborare, emitere, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...)

enunțare dex

Intrare: enunța
enunța verb grupa I conjugarea I
enoncia
enuncia
enunția
Intrare: enunțare
enunțare substantiv feminin
enunciare
enunțiare