enunța definitie

17 definiții pentru enunța

enoncia v vz enunța
enuncia v vz enunța
enunța vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 711 / V: (înv) ~ția, ~ncia, enoncia / Pzi: enunț, (înv) ~țez / E: fr énoncer, lat enuntiare] 1 (C. i. idei, teorii, concluzii etc.) A expune într-o formă clară Si: a exprima, a formula Vz a numi, a spune. 2 (Îvr; pcf) A anunța.
enunția v vz enunța
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune.
enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță
enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță
ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.
ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].
ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)
enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énoncer. – Der. enunț, s. n.
A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare
enunțà v. a exprima în termeni precizi.
*2) enúnț, a v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.
ENUNȚA vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. a elabora, a emite, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.)

enunța dex

Intrare: enunța
enunța verb grupa I conjugarea I
enoncia
enuncia
enunția