enumerativ definitie

8 definiții pentru enumerativ

enumerativ, ~ă a [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 109, 4/3 / Pl: ~i, ~e / E: fr énumératif] (Rar) 1 Care conține o enumerare (2). 2 Care are caracterul unei enumerări (2). 3 Privitor la enumerare (2). 4 De enumerare (2).
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif.
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif.
ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Referitor la o enumerare; care conține o enumerare. Lista enumerativă a documentelor.
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. enumeratívă, pl. enumeratíve
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. sg. enumeratívă, pl. enumeratíve
ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif].
ENUMERATÍV, -Ă adj. care conține o enumerare. (< fr. énumératif)

enumerativ dex

Intrare: enumerativ
enumerativ adjectiv