enderit sn vz enterită

enterit sn vz enterită

enterită sf [At: CORNEA, E. I, 3/23 / V: (îvr) enderit, enterit sn / Pl: ~te / E: fr entérite, ngr ἐντερίτης] Inflamație a mucoasei intestinului. corectată

ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a intestinului subțire, cauzată de infecții, intoxicații sau alergii. – Din fr. entérite.

ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Boală care constă în inflamare acută sau cronică a intestinului subțire, datorită infecțiilor, intoxicațiilor sau alergiei. – Din fr. entérite.

ENTERÍTĂ, enterite, s. f. Inflamația mucoasei care căptușește intestinul.

enterítă s. f., g.-d. art. enterítei; pl. enteríte

enterítă s. f., pl. enteríte

ENTERÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei intestinului. [< fr. entérite, cf. gr. enteron – intestin].

ENTERÍTĂ s. f. inflamație a intestinului subțire, manifestată prin dureri abdominale și diaree. (< fr. entérite)

ENTERÍTĂ ~e f. Stare patologică care constă în inflamarea acută sau cronică a intestinului subțire. /<fr. entérite

enterită f. Med. inflamațiunea membranei mucoase a intestinelor.

*enterítă f. (d. vgr. énteron, intestin. V. mesenter). Med. Inflamațiunea intestinelor.