endelehie sf vz entelehie

entelehie sf [At: (a. 1791) GÁLDI, M. PHAN. 178 / V: (îvr) ende~ / S și: ~lechie / Pl: ~ii / E: fr entéléchie cf ngr ἐντελέχεια] 1 (În filozofia lui Aristotel) Scopul lăuntric care stă la baza dezvoltării materiei și determină în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. 2 (În filozofia scolastică) Modalitate de a ajunge la perfecțiunea unui lucru.

ENTELEHÍE s. f. Noțiune filosofică indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. – Din fr. entéléchie.

ENTELEHÍE s. f. Noțiune filozofică indicând perfecțiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor. – Din fr. entéléchie.

entelehíe s. f., art. entelehía, g.-d. entelehíi, art. entelehíei

entelehíe s. f., art. entelehía, g.-d. entelehíi, art. entelehíei

ENTELEHÍE s.f. Termen folosit de Aristotel, însemnând scopul lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. [Gen. -iei. / < fr. entéléchie, cf. gr. entelecheia – activitate].

ENTELEHÍE s. f. (fil.; la Aristotel) scop lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. (< fr. entéléchie)

ENTELEHÍE (< fr., lat., gr.) s. f. Noțiune introdusă în filozofie de Aristotel și preluată apoi de diverse concepții finaliste, care desemnează perfecțiunea, desăvârșirea ca scop lăuntric al dezvoltării. La unii reprezentanți ai vitalismului, e. devine un principiu imaterial al vieții.