9 definiții pentru enotehnică
enotehnică sf [At: DN2 / Pl: ~ici / E: fr oenotechnique] Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și conservare a vinurilor. ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din
fr. oenotechnique. ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din
fr. oenotechnique. enotéhnică s. f.,
g.-d. art. enotéhnicii
enotéhnic adj. m., pl. enotéhnici; f. sg. enotéhnică, pl. enotéhnice enotéhnică s. f., g.-d. art. enotéhnicii ENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. [Gen. -cii, scris și oenotehnică. / < fr. oenotechnique].
ENOTÉHNIC, -Ă I.
adj. referitor la enotehnică. II.
s. f. tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. (< fr. oenotechnique)
ENOTÉHNICĂ f. Ramură a științei care se ocupă cu metodele de preparare și de conservare a vinurilor. /<fr. oenotechnique Enotehnică dex online | sinonim
Enotehnică definitie
Intrare: enotehnică
enotehnică substantiv feminin