enotehnică sf [At: DN2 / Pl: ~ici / E: fr oenotechnique] Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și conservare a vinurilor.

ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din fr. oenotechnique.

ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din fr. oenotechnique.

enotéhnică s. f., g.-d. art. enotéhnicii

enotéhnic adj. m., pl. enotéhnici; f. sg. enotéhnică, pl. enotéhnice

enotéhnică s. f., g.-d. art. enotéhnicii

ENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. [Gen. -cii, scris și oenotehnică. / < fr. oenotechnique].

ENOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la enotehnică. II. s. f. tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. (< fr. oenotechnique)

ENOTÉHNICĂ f. Ramură a științei care se ocupă cu metodele de preparare și de conservare a vinurilor. /<fr. oenotechnique

enotehnică definitie

enotehnică dex

Intrare: enotehnică

enotehnică substantiv feminin

Intrare: enotehnic

enotehnic adjectiv