Dicționare ale limbii române
enotehnică sf [At: DN2 / Pl: ~ici / E: fr oenotechnique] Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și conservare a vinurilor.
ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din fr. oenotechnique.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ENOTÉHNICĂ s. f. Ramură a enologiei care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor. – Din fr. oenotechnique.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
enotéhnică s. f., g.-d. art. enotéhnicii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
enotéhnic adj. m., pl. enotéhnici; f. sg. enotéhnică, pl. enotéhnice
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
enotéhnică s. f., g.-d. art. enotéhnicii
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. [Gen. -cii, scris și oenotehnică. / < fr. oenotechnique].
ENOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la enotehnică. II. s. f. tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. (< fr. oenotechnique)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
ENOTÉHNICĂ f. Ramură a științei care se ocupă cu metodele de preparare și de conservare a vinurilor. /<fr. oenotechnique
- sursa: NODEX 2002
- permalink
enotehnică dex
Intrare: enotehnică
enotehnică
substantiv feminin
Intrare: enotehnic
enotehnic
adjectiv