enofil, ~ă sm, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr oenophile, it enofileo] 1-2 (Persoană) care este interesată în producerea și îmbunătățirea vinurilor.

enofíl adj. m., pl. enofíli; f. sg. enofílă, pl. enofíle

ENOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Interesat în producerea și îmbunătățirea vinurilor. [Cf. it. enofilo].

ENOFÍL, -Ă adj., s. m. f. (cel) interesat în producerea și ameliorarea vinurilor. (< it. enofilo)

ENOFÍL ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care produce sau îmbunătățește vinurile. [Var. oenofil] /<it. enofilo

ENO- (OENO-, OINO-) „vin, vinicol”. ◊ gr. oinos „vin” > fr. oeno- și oino-, germ. ono-, it. eno-, engl. oeno- și eno- > rom. eno, oeno și oino-. □ ~fil (v. -fil1), adj., s. m., (persoană) interesată în producerea și ameliorarea vinurilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în enologie; ~logie (oenologie) (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu tehnologia producerii și conservării vinurilor; ~manie (oenomanie) (v. -manie), s. f., impuls patologic de a bea vin; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare a cantității de alcool din vinuri; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor; sin. enotehnică; ~terapie (v. terapie), s. f., utilizare a vinului în scop terapeutic.