enigmistic, ~ă [At: CĂLINESCU, B. I. 160 / Pl: ~ici, ~ice / E: enigmă + -istică, cf it enigmistica] 1 sf Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.). 2 a Cu caracter de enigmă. 3 a De enigmistică (1).

ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Totalitatea jocurilor distractive bazate pe încifrarea și descifrarea cuvintelor (rebus, monoverbe, criptograme etc.) 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.

ENIGMÍSTIC, -Ă, enigmistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a jocurilor distractive (rebus, monoverbe, criptograme etc.). 2. Adj. Cu caracter de enigmă; de enigmistică (1). – Din enigmă.

enigmístic adj. m., pl. enigmístici; f. sg. enigmístică, pl. enigmístice

ENIGMÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la enigmistică; cu caracter de enigmă. II. s. f. știința jocurilor distractive (rebus, momoverbe, criptograme etc.). (< it. enigmistico, /II/ enigmistica)