engolpion definitie

17 definiții pentru engolpion

ególpion sn vz engolpion
encolpion sn vz engolpion
encolpiu sn vz engolpion
engolf sn vz engolpion
engolp sn vz engolpion
engolpion sn [At: (a. 1589), cf. D. BOGDAN, GL. 61 / V: (îvr) encol~, encolpiu (Pl: ~ie), (nob) ~golf (Pl: ~uri), ~golp, (înv) ~piu (A și: ~piu; Pl: ~uri) sn / A și: ~pion / P: ~pi-on / Pl: ~uri / E: ngr ἐνκόλπιον] 1 (Înv) Iconiță sfințită purtată de creștini la gât Si: medalion, panaghie. 2 (Spc) Icoană lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț purtată la gât de arhierei Si: medalion,panaghie. 3 (Rel; îvr) Bucată pătrată de pânză de in, brodată, ornamentată cu pietre prețioase, care se fixează cu lănțișoare de aur pe pieptul tunicii purtate de preoții evrei în timpul slujbei religioase. modificată
engolpiu sn vz engolpion
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță rotundă sau ovală lucrată dintr-un metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereii la gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion.
ENGOLPIÓN, engolpioane, s. n. Iconiță lucrată dintr-un metal prețios sau din smalț, pe care o poartă arhiereii atârnată de gât. [Pr.: -pi-on] – Din ngr. enkólpion.
engolpión (-pi-on) s. n., pl. engolpioáne
engolpión s. n. (sil. -pi-on), pl. engolpioáne
ENGÓLPION s. (BIS.) panaghie.
engólpion (engolpioáne), s. n. – Mică imagine sacră smălțuită, purtată la gît de anumiți demnitari ai bisericii ortodoxe. – Var. (înv.) engolpiu. Ngr. ἐγϰόλπιον, de la ϰόλπος „sîn” (Murnu 21).
engolpion n. iconiță de aur sau de smalț pe care arhiereii o poartă pe piept: ea reproduce chipul lui Isus sau a sfintei Fecioare (de aceea se mai numește panaghia, panaghion): ca un engolpion tocmai de minuni săvârșitor PANN. [Gr. mod.].
engolpión n., pl. oane (ngr. engólpion, d. vgr. egkólpios, ținut în sîn, d. en, în, și kólpos, sîn. V. golf). Iconiță de smalț pe care o poartă la pept arhiereiĭ și uniĭ arhimandrițĭ. – Maĭ rar și engólpiŭ.
ENGOLPION s. (BIS.) panaghie.
engolpión, engolpioane s. n. Icoană mică din metal, ovală sau rotundă, cu chipul Maicii Domnului sau al Mântuitorului, pe care ierarhii ortodocși o poartă la piept ca semn că trebuie să aibă permanent pe Iisus în inima lor și pe Maica Domnului ca mijlocitoare către Dumnezeu; își are originea de la primii creștini, care purtau la gât moaște ale sfinților pentru a-și păstra încrederea în puterea lui Dumnezeu; panaghie. – Din gr. enkolpion.

engolpion dex

Intrare: engolpion
engolpion substantiv neutru
  • silabisire: -pi-on
engolf
encolpiu
engolp
engolpiu
encolpion
egolpion