Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru englezoaic─â

englez, ~─â [At: LEG. COND. 138/11 / S ╚Öi: engles / V: inglez smf (Pl: ingleji) / Pl: ~i, ~e / E: it inglese, ngr ╬ş╬Ż╬│╬╗╬Á╬Â╬┐¤é] 1-2 smf (Rar la f) Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Angliei sau este originar─â de acolo. 3 smp Popor care tr─âie╚Öte ├«n Anglia. 4 sm (├Äe) A face pe ~ul sau a se face ~, a fi ~ A se face c─â nu ├«n╚Ťelege. 5-6 a Care apar╚Ťine Angliei sau englezilor. 7-8 a Propriu Angliei sau englezilor. 9-10 a Referitor la Anglia sau la englezi. 11-12 a De Anglia sau de englezi. 13 sf Limba englez─â. 14 sma Dans nedefinit ├«ndeaproape. 15 sma Melodie dup─â care se execut─â dansul englez (14). 16-17 smf, a Britanic. corectat─â
englezoaic─â sf [At: VALIAN, V. / P: ~zoai~ / Pl: ~ice / E: englez + -oaic─â] 1-2 Femeie care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Angliei sau este originar─â din Anglia. Si: englez─â (1-2).
ENGL├ëZ, -─é, englezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Marii Britanii sau este originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine Marii Britanii sau englezilor (1), privitor la Marea Britanie ori la englezi; englezesc; p. ext. britanic. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de englezi. ÔÇô Din ngr. engl├ęzos, it. inglese.
ENGLEZO├üIC─é, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din popula╚Ťia Marii Britanii sau este originar─â de acolo. ÔÇô Englez + suf. -oaic─â.
ENGL├ëZ, -─é, englezi, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Angliei sau este originar─â de acolo. 2. Adj. Care apar╚Ťine Angliei sau popula╚Ťiei ei, privitor la Anglia sau la popula╚Ťia ei; englezesc; p. ext. britanic. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de englezi. ÔÇô Din ngr. engl├ęzos, it. inglese.
ENGLEZO├üIC─é, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Angliei sau este originar─â de acolo. ÔÇô Englez + suf. -oaic─â.
ENGL├ëZ1, englezi, s. m. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Angliei sau care este originar─â de acolo.
ENGL├ëZ2, -─é, englezi, -e, adj. Din Anglia, care apar╚Ťine Angliei sau popula╚Ťiei din Anglia; britanic. Poporul englez. Ôľş Lupta pentru interesele vitale ale clasei muncitoare engleze ├«mbinate cu interesele generale ale ├«ntregului popor, ├«n scopul asigur─ârii p─âcii ╚Öi al redob├«ndirii unei adev─ârate independen╚Ťe economice ╚Öi politice a Angliei, este tot mai activ─â ╚Öi mai larg─â ├«n r├«ndurile clasei muncitoare engleze. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2840. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba englez─â. Traducere din englez─â.
ENGLEZO├üIC─é, englezoaice, s. f. Femeie care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Angliei sau care este originar─â de acolo.
engl├ęz adj. m., s. m., pl. engl├ęzi; adj. f. engl├ęz─â, pl. engl├ęze
engl├ęz─â (limb─â) s. f., g.-d. art. engl├ęzei
englezoáică (-zoai-) s. f., g.-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
engl├ęz s. m., adj. m., pl. engl├ęzi; f. sg. engl├ęz─â, pl. engl├ęze
engl├ęz─â (limba) s. f., g.-d. art. engl├ęzei
englezoáică s. f. (sil. -zoai-), g.-d. art. englezoáicei; pl. englezoáice
ENGLÉZ s., adj. 1. s. britanic. (Cunoscutul calm al ~ilor.) 2. adj. v. englezesc.
ENGL├ëZ, -─é adj., s. m. f. (locuitor) din Anglia. ÔŚŐ (s. f.) limb─â germanic─â vorbit─â de englezi. (< it. inglese, fr. anglais)
engl├ęz (engl├ęz─â), adj. ÔÇô 1. Care apar╚Ťine Angliei. ÔÇô 2. (Arg.) Persoan─â care nu ├«n╚Ťelege nimic. ÔÇô 3. (Arg.) Persoan─â flegmatic─â ╚Öi nep─âs─âtoare. It. inglese (sec. XIX). ÔÇô Der. englezesc, adj.; engleze╚Öte, adv.
ENGL├ëZ1 ~─â (~i, ~e) Care apar╚Ťine Angliei sau popula╚Ťiei ei; din Anglia. [Sil. en-glez] /<it. inglese
ENGL├ëZ2 ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Angliei sau este originar─â din Anglia. /<it. inglese
ENGLÉZĂ f. mai ales art. Limba englezilor. /<it. inglese
ENGLEZO├üIC─é ~ce f. Femeie care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Angliei sau este originar─â din Anglia. [G.-D. englezoaicei; Sil. en-gle-zoai-c─â]. /englez + suf. ~oaic─â
englez a. și m. din Anglia: poporul englez, un Englez.
*Engl├ęz, -─â s. Locuitor din Anglia sa┼ş de ras─â anglo-saxon─â. Adj. Din Anglia, de Englez: limba englez─â. ÔÇô ╚śi Inglez (it. Inglese, ngr. Ingl├ęzos): solul Inglezulu─ş (Nec. 2, 264).
ENGLEZ s., adj. 1. s. britanic. (Cunoscutul calm al ~.) 2. adj. britanic, englezesc. (Nave ~.)
METODA ENGLEZULUI măsură extremă luată de un instructor de zbor constând în aplicarea unei lovituri cu un obiect contondent în capul elevului crispat pe manșă care periclitează în acest mod securitatea zborului.
corn englez (it. corno inglese; fr. ╚Öi engl. cor anglais; germ. englisch Horn), instrument de suflat din lemn, cu ancie* dubl─â (denumit astfel din cauza accept─ârii gre╚Öite a cuv. fr. anglais ├«n locul folosirii corecte a cuv. angl├ę, ÔÇ×├«n form─â de unghi, curbatÔÇŁ). Face parte din familia oboiului*, dar este mai mare, are pavilionul* ├«n form─â de par─â, ╚Öi un tub metalic curbat care une╚Öte ancia cu corpul instr. Are un ambitus (1) real de la mi din octava* mic─â p├ón─â la si bemol din octava a doua; sun─â cu o cvint─â* perfect─â mai jos ca ob., are o sonoritate mai plin─â ╚Öi un timbru* catifelat, pu╚Ťin nazal. ├Än orch. simf. se utilizeaz─â de obicei un singur c.
ENGL├ëZ, -─é (< ngr., it.) s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La m. pl.) Popor anglo-saxon (puternic influen╚Ťat de normanzii de limb─â francez─â care au cucerit Anglia ├«n sec. 11); s-a format ca na╚Ťiune pe terit. Angliei. Mai tr─âiesc ├«n Africa de Sud, S.U.A., Canada, Australia, India ╚Ö.a.; de religie cre╚Ötin─â (anglicani ╚Öi catolici); p. ext. britanic. ÔÖŽ Persoan─â care apar╚Ťine acestui popor sau este originar─â din Anglia. 2. Adj. Care apar╚Ťine Marii Britanii sau englezilor, privitor la Marea Britanie sau la englezi; p. ext. britanic. ÔŚŐ Art─â e. = art─â dezvoltat─â ├«n Arhipelagul britanic. ├Än arhitectur─â, se p─âstreaz─â monumente ├«nc─â din Neolitic (cromlehurile de la Stonehenge), din perioada roman─â ╚Öi din epoca dinaintea cuceririi normande, dar construc╚Ťiile importante apar ├«n sec. 11 ├«n stilul romanic de influen╚Ť─â normand─â (catedrala de la Ely). O serie de monumente gotice sunt construite dup─â modelul unor prototipuri continentale, cristaliz├óndu-se apoi trei faze ale goticului e.: lanceolat, decorat ╚Öi perpendicular (catedrala de la Gloucester). Caracterele Rena╚Öterii se reg─âsesc ├«n stilurile Tudor ╚Öi elisabetan. ├Än sec. 17, I. Jones impune spiritul clasicist, inspirat dup─â A. Palladio, a doua jum─âtate a secolului fiind dominat─â, ├«n arhitectur─â, de crea╚Ťia lui Chr. Wren. Sec 18 continu─â ├«n special formele clasiciste, pentru ca ├«n sec. 19 s─â se revin─â la gotic (Parlamentul din Londra); apar ├«ns─â ╚Öi construc╚Ťiile cu schelet metalic (Crystal Palace din Londra), premerg─âtoare arhitecturii moderne. Pictura de manuscris ╚Öi sculptura ca ornament arhitectonic sunt forme reprezentative de art─â plastic─â ├«n Evul Mediu, p─âstr├óndu-se ╚Öi monumente de sculptur─â funerar─â, picturi de portrete (miniaturile lui Nicholas Hilliard, sec. 16). ├Än sec. 17 se dezvolt─â portretistica, iar ├«n sec. 18 are loc o mare ├«nflorire a picturii, ├«n genuri variate (portret, peisaj, de gen), ilustrat─â de personalit─â╚Ťi ca W. Hogarth, J. Reynolds, Th. Gainsborough, G. Romney ÔÇô ca ╚Öi a gravurii ╚Öi a sculpturii (J. Flaxman). Spre sf├ór╚Öitul sec. 18 ╚Öi ├«n sec. 19 se afirm─â romantismul ├«n pictura e. (T.H. Lawrence, H. Raeburg, apoi J. Constable, R.P. Bonington, J. Turner). Un loc aparte ├«l ocup─â W. Blake, cu viziunea sa fantastic─â de esen╚Ť─â gotic─â, iar la mijlocul sec. 19 mi╚Öcarea prerafaeli╚Ťilor. Dup─â 1860, filozoful Morris va ├«ntemeia mi╚Öcarea ÔÇ×Art and CraftsÔÇŁ (Arte ╚Öi meserii) menit─â s─â resuscite me╚Öte╚Öugurile artistice ╚Öi s─â confere vie╚Ťii cotidiene o dimensiune a frumosului ce va influen╚Ťa ÔÇ×Modern StyleÔÇŁ (ÔÇ×Arta 1900ÔÇŁ ├«n Anglia). Curentele sec. 20 ╚Öi-au g─âsit exponen╚Ťi ├«n arta e. (Ben Nicholson, G. Sutherland, V. Pasmore ╚Ö.a.). Sculptura sec. 20 este dominat─â de personalitatea lui H. Moore. ├Än artele decorative s-au remarcat, ├«n sec. 18, fra╚Ťii Adam (decoratori), ebeni╚Ötii Chippendale ╚Öi Sheraton, ceramistul Wedgwood. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â indo-european─â din familia de limbi germanice, ramura de vest. Este a doua din lume ca vorbitori (c. 700 mil.), dup─â chinez─â. Este limba oficial─â ├«n Marea Britanie, Irlanda, S.U.A., Canada, Australia, Noua Zeeland─â, Jamaica ╚Öi ├«n unele zone din Asia, Africa, Oc. Pacific ╚Öi limb─â secundar─â sau folosit─â oficial ├«n alte state (India, Filipine ╚Ö.a.); este una din limbile oficiale de lucru la O.N.U. Grafie latin─â.
R─éZBOIUL PENTRU INDEPENDEN╚ÜA COLONIILOR ENGLEZE DIN AMERICA DE NORD (1775-1783), r─âzboi de eliberare purtat de cele 13 colonii engleze din America de Nord ├«mpotriva metropolei, care ├«mpiedica dezvoltarea lor economic─â ╚Öi politic─â. La 4 iul. 1776, reprezentan╚Ťii coloniilor au adoptat ÔÇ×Declara╚Ťia de independen╚Ť─âÔÇŁ care a proclamat crearea Republicii Statelor Unite ale Americii, primul stat independent de pe continentul american. Armata S.U.A. ╚Öi deta╚Öamente de voluntari au repurtat, sub conducerea lui George Washington, o serie de victorii asupra armatelor engleze, dintre care cele mai ├«nsemnate au fost la Saratoga (1777) ╚Öi Yorktown (1781). ├Änfr├ónt─â, Anglia a fost nevoit─â s─â recunoasc─â ├«n 1783 independen╚Ťa S.U.A.
ENGL├ëZ─é s. f. (cf. ngr. engl├ęzos, it. inglese): limb─â germanic─â din grupul de apus, vorbit─â de locuitorii Angliei ╚Öi ai SUA, de majoritatea locuitorilor Canadei, de foarte mul╚Ťi locuitori din Irlanda ╚Öi din fostele colonii britanice din Africa, Asia, Oceania ╚Öi America. E. este un rezultat al contopirii dialectelor popula╚Ťiilor germanice venite de pe continent ├«n insul─â prin secolele al V-lea ÔÇô al VI-lea e. n., care s-au impus popula╚Ťiilor autohtone de limb─â celtic─â ╚Öi latin─â. ├Än evolu╚Ťia limbii engleze exist─â trei mari perioade: a) vechea englez─â (anglo-saxona) vorbit─â ├«ntre secolele al VI-lea ╚Öi al XI-lea. Este atestat─â documentar ├«nc─â din secolul al VII-lea prin poemul epic Beowulf, ├«n care este ├«nf─â╚Ťi╚Öat─â via╚Ťa ╚Öi moartea regelui legendar din Iutlanda. Avea o structur─â sintetic─â, cu un sistem flexionar bogat ╚Öi o ortografie fonetic─â. b) engleza medie, vorbit─â ├«ntre secolele al XI-lea ÔÇô al XV-lea inclusiv ╚Öi caracterizat─â prin pierderea treptat─â a flexiunii (par╚Ťial la substantiv, pronume ╚Öi verb ╚Öi total la adjectiv) ╚Öi printr-o ortografie conservatoare cu deosebiri de pronun╚Ťare ╚Öi scriere. A fost puternic influen╚Ťat─â de dialectul francez al normanzilor, care au ocupat Anglia ├«n anul 1066 ╚Öi care au impus franceza, timp de dou─â sute de ani, ca limb─â oficial─â folosit─â la curte, ├«n administra╚Ťie, ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├ónt, ├«n biseric─â ╚Öi ├«n literatur─â. ├Än secolul al XIV-lea a ├«nceput reafirmarea limbii engleze prin activitatea marelui poet Chaucer, care prin operele sale a impus dialectul londonez ca baz─â a limbii literare engleze. Introducerea tiparului la sf├ór╚Öitul secolului al XV-lea ╚Öi activitatea neobosit─â de traduc─âtor a primului tipograf englez Caxton au contribuit considerabil la r─âsp├óndirea dialectului londonez ╚Öi la fixarea normelor de scriere ale limbii engleze. c) engleza modern─â, vorbit─â de la apari╚Ťia Rena╚Öterii ├«n Anglia (├«nceputul secolului al XVI-lea) p├ón─â azi ╚Öi caracterizat─â prin construc╚Ťii analitice. ├Än aceast─â perioad─â, e. a f─âcut foarte multe ├«mprumuturi din limbile latin─â (├«n mod deosebit), greac─â, francez─â, italian─â, spaniol─â ╚Öi portughez─â ╚Öi din limbile popoarelor supuse de spanioli ╚Öi de portughezi. ├Ämprumuturile acestea au fost f─âcute ├«n mare m─âsur─â de scriitori, lucru care se vede foarte bine ├«n vocabularul marelui dramaturg Shakespeare. Ea a ├«mprumutat ╚Öi cuvinte interna╚Ťionale formate pe baza r─âd─âcinilor din limbile clasice. De╚Öi este o limb─â germanic─â, vocabularul limbii engleze are ├«n propor╚Ťie de 50% cuvinte de origine romanic─â (mai ales francez─â). Engleza literar─â actual─â este asa-numita KingÔÇÖs English, bazat─â pe dialectele din jurul Londrei. Paralel cu ea se folose╚Öte varianta format─â sub influen╚Ťa celebrei universit─â╚Ťi din Oxford ├«n secolul al XIX-lea, accesibil─â numai v├órfurilor intelectuale britanice ╚Öi oarecum artificializat─â. Ortografia actual─â a limbii engleze este etimologic─â; ea are un caracter conservator: nu mai oglinde╚Öte schimb─ârile ap─ârute ├«n pronun╚Ťare, deosebirile dintre scriere ╚Öi pronun╚Ťare fiind foarte mari. Scrierea corect─â a limbii engleze constituie ├«n prezent o mare dificultate at├ót pentru str─âini, c├ót ╚Öi pentru englezi. E. a r─âmas p├ón─â ├«n prezent limba interna╚Ťional─â cu cea mai ├«ntins─â ├«ntrebuin╚Ťare dintre toate limbile interna╚Ťionale. ├Än acela╚Öi timp, estre limba de pe glob cea mai bogat─â ├«n cuvinte: circa 800.000; limb─â oficial─â ╚Öi mijloc de comunicare ├«n peste 60 de state ale lumii (350 de milioane de oameni o au ca limb─â matern─â). Engleza american─â, vorbit─â ├«n SUA ╚Öi ├«n Canada, a urmat un drum propriu dup─â cucerirea independen╚Ťei ╚Öi formarea SUA (1787). Ea s-a transformat ├«ntr-o variant─â a limbii engleze vorbite ├«n Europa, ale c─ârei tr─âs─âturi fundamentale s-au p─âstrat ╚Öi pe care a influen╚Ťat-o dup─â aceea ├«n lexic. Dispune de unele tr─âs─âturi specifice ├«n fonetic─â, ├«n gramatic─â ╚Öi mai ales ├«n vocabular: pronun╚Ťarea lui r (├«n e. european─â a amu╚Ťit), ritm ╚Öi intona╚Ťie deosebite de e. european─â, folosirea unor substantive cu valoare adjectival─â, folosirea specific─â a prepozi╚Ťiilor, generalizarea auxiliarului will la viitor ╚Öi a auxiliarului would la optativ la toate persoanele, ├«mprumuturi lexicale din olandez─â, din spaniola emigran╚Ťilor ╚Öi din limbile indienilor, crea╚Ťii specifice (prescurt─âri), termeni de argou ├«n limbajul curent etc.

Englezoaic─â dex online | sinonim

Englezoaic─â definitie

Intrare: englez─â
englez─â substantiv feminin (numai) singular
englezoaic─â substantiv feminin admite vocativul
  • silabisire: -zoai-
Intrare: englezoaic─â
englezoaic─â