20 definiții pentru enervat
enerva [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~vez / E: fr enerver, cf lat enervare] 1-2 vrtf (Asr) A (se) moleși. 3-4 vrtf (Asr) A slăbi sau a face să slăbească. 5-6 vrtf A-și pierde sau a face să-și piardă calmul, ieșindu-și din fire Si: a (se) irita, a (se) înfuria, a (se) mânia. 7 vtf (Înv; c. i. noțiuni abstracte) A impresiona. enervat, ~ă a [At: VASICI, M. II, 138/13 / Pl: ~ați, ~e / E: enerva (1), cf lat enervatus] 1 (Îvr) Epuizat. 2 (D. oameni) Iritat. ENERVÁ, enervez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din
fr. énerver. ENERVÁT, -Ă, enervați, -te,
adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. –
V. enerva. ENERVÁ, enervez,
vb. I.
Tranz. și
refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din
fr. énerver. ENERVÁT, -Ă, enervați, -te,
adj. În stare de iritare; scos din fire; nervos, iritat. –
V. enerva. ENERVÁ, enervez,
vb. I.
Tranz. A aduce (pe cineva) într-o stare de enervare, a face (pe cineva) să-și piardă calmul, să-și iasă din fire, a irita, a înfuria.
V. supăra, agasa. ♦
Refl. A ajunge într-o stare de iritare, a-și ieși din fire. După cinci minute te enervezi și-mi spui că-s tare de cap. C. PETRESCU, C. V. 100.
ENERVÁT, -Ă, enervați, -te,
adj. În stare de iritare; scos din fire, devenit nervos, iritat.
V. agasat. Nu pot să mănînc acum înainte. Sînt obosit și enervat. DEMETRIUS, C. 11. La lumina vie și scurtă-a lumînării, Comandanții enervați consultă hărțile. CAMIL PETRESCU, V. 24. Simțea bine că și el are de spus ceva... Enervat, se sculă de pe scaun și începu să măsoare în lung camera, cu pași mari, apăsați. BART, E. 181.
enervá (a ~) (a înfuria)
vb.,
ind. prez. 3 enerveáză
enervá (a se înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervéz, 3 sg. și pl. enerveáză ENERVÁ vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.) ENERVÁT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sâcâit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărât. (Om ~.) 2. v. nervos. ENERVÁ vb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare].
ENERVÁ vb. tr.,
refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver)
A ENERVÁ ~éz tranz. A face să-și piardă calmul. /<fr. énerver A SE ENERVÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de nervozitate; a-și pierde calmul; a se irita. /<fr. énerver enervà v. a slăbi energia fizică sau morală.
*enervéz v. tr. (lat. e-nervare). Slăbesc nerviĭ. Fig. Plictisesc, supăr, irit.
ENERVA vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.) ENERVAT adj. 1. agasat, iritat, plictisit, sîcîit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.) 2. iritat, necăjit, nervos, supărat, surescitat, (înv. și reg.) scîrbit. (Era extrem de ~.) Enervat dex online | sinonim
Enervat definitie
Intrare: enerva
enerva verb grupa I conjugarea a II-a