eneagon sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oane, (înv) ~i sm / E: fr ennéagone] Poligon cu nouă laturi și tot atâtea unghiuri.

ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone.

ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone.

eneagón (-ne-a-) s. n., pl. eneagoáne

eneagón s. n. (sil. -ne-a-), pl. eneagoáne

ENEAGÓN s.n. Poligon cu nouă laturi și nouă unghiuri. [< fr. ennéagone, cf. gr. ennea – nouă, gonia – unghi].

ENEAGÓN s. n. poligon cu nouă laturi. (< fr. ennéagone)

ENEA- „nouă, cu nouă”. ◊ gr. ennea „nouă” > fr. ennéa-, engl. id. > rom. enea-. □ ~fil (v. -fil2), adj., cu nouă frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., care are nouă pistile; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu nouă unghiuri și cu nouă laturi; ~petal (v. -petal), adj., care are nouă petale; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers ) format din nouă silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., care are nouă semințe; ~stil (v. -stil), adj., cu nouă coloane.