Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru endoteliu

endotel sm vz endoteliu
endoteliu sn [At: BABE╚ś, O. A. I 260 / V: endotel / Pl: ~ii / E: fr endoth├ęlium] (Atm) ╚Üesut epitelial care c─âptu╚Öe╚Öte o cavitate ├«nchis─â a corpului.
ENDOT├ëLIU, endotelii, s. n. Epiteliu care c─âptu╚Öe╚Öte o cavitate ├«nchis─â a corpului. ÔÇô Din fr. endoth├ęlium.
ENDOT├ëLIU, endotelii, s. n. Epiteliu care c─âptu╚Öe╚Öte o cavitate ├«nchis─â a corpului. ÔÇô Din fr. endoth├ęlium.
endot├ęliu [liu pron. liu] s. n., art. endot├ęliul; pl. endot├ęlii, art. endot├ęliile (-li-i-)
endot├ęliu s. n. [-liu pron. -liu], art. endot├ęliul; pl. endot├ęlii, art. endot├ęliile (sil. -li-i-)
ENDOTÉLIU s. (ANAT.) tunică internă.
ENDOT├ëLIU s.n. ╚Üesut asem─ân─âtor epiteliului, care acoper─â unele cavit─â╚Ťi ale organismului. [Pron. -liu, pl. -ii. / < fr. endoth├ęlium, cf. gr. endon ÔÇô ├«n─âuntru, thele ÔÇô ridic─âtur─â].
ENDOT├ëLIU s. n. ╚Ťesut asem─ân─âtor epiteliului, care acoper─â unele cavit─â╚Ťi ale organismului; tunic─â intern─â. (< fr. endoth├ęlium)

Endoteliu dex online | sinonim

Endoteliu definitie

Intrare: endoteliu
endoteliu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -liu pr. -l─şu
endotel