endotel sm vz endoteliu

endoteliu sn [At: BABEȘ, O. A. I 260 / V: endotel / Pl: ~ii / E: fr endothélium] (Atm) Țesut epitelial care căptușește o cavitate închisă a corpului.

ENDOTÉLIU, endotelii, s. n. Epiteliu care căptușește o cavitate închisă a corpului. – Din fr. endothélium.

ENDOTÉLIU, endotelii, s. n. Epiteliu care căptușește o cavitate închisă a corpului. – Din fr. endothélium.

endotéliu [liu pron. liu] s. n., art. endotéliul; pl. endotélii, art. endotéliile (-li-i-)

endotéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. endotéliul; pl. endotélii, art. endotéliile (sil. -li-i-)

ENDOTÉLIU s. (ANAT.) tunică internă.

ENDOTÉLIU s.n. Țesut asemănător epiteliului, care acoperă unele cavități ale organismului. [Pron. -liu, pl. -ii. / < fr. endothélium, cf. gr. endon – înăuntru, thele – ridicătură].

ENDOTÉLIU s. n. țesut asemănător epiteliului, care acoperă unele cavități ale organismului; tunică internă. (< fr. endothélium)