endomitoză sf [At: D. MED. / Pl: ~ze / E: eg endomitosis] (Blg) Duplicare a cromozomului fără diviziune nucleară (și celulară).

ENDOMITÓZĂ, endomitoze, s. f. (Biol.) Formă a mitozei în care multiplicarea cromozomilor nu este însoțită de diviziunea nucleului. – Din engl. endomitosis.

ENDOMITÓZĂ, endomitoze, s. f. (Biol.) Duplicare a cromozomilor fără diviziune nucleară (și celulară), – Din engl. endomitosis.

ENDOMITÓZĂ s. f. duplicare a cromozomilor fără diviziune nucleară (și celulară). (< engl. endomitosis)